3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capsulare sf [At: DEX2 / Pl: ~lări / E: capsula] 1 Închidere ermetică a unei sticle cu ajutorul unei capsule (8) Si: capsulat1 (1). 2 Închidere sau acoperire a unei anumite părți aflate sub tensiune dintr-un utilaj, pentru a proteja personalul de servire Si: capsulat2 (2-3).

CAPSULÁRE s. f. Acțiunea de a capsula și rezultatul ei. – V. capsula.

CAPSULÁRE s. f. Acțiunea de a capsula și rezultatul ei. – V. capsula.

CAPSULÁRE s.f. Acțiunea de a capsula și rezultatul ei. [< capsula].

capsula vt [At: DEX2 / Pzi: ~léz / E: fr capsuler] 1 A închide ermetic o sticlă cu ajutorul unei capsule (8). 2 A închide sau a acoperi anumite părți aflate sub tensiune dintr-un utilaj pentru a proteja personalul de servire.

capsulár, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr capsulaire] În formă de capsulă (1).

CAPSULÁ, capsulez, vb. I. Tranz. 1. A închide ermetic o sticlă cu ajutorul unei capsule. 2. A închide sau a acoperi anumite părți aflate sub tensiune dintr-un utilaj. – Din fr. capsuler.

CAPSULÁR, -Ă, capsulari, -e, adj. În forma unei capsule. – Din fr. capsulaire.

CAPSULÁR, -Ă, capsulari, -e, adj. În forma unei capsule. – Din fr. capsulaire.

CAPSULÁ, capsulez, vb. I. Tranz. 1. A închide ermetic o sticlă cu ajutorul unei capsule. 2. A închide sau a acoperi anumite părți aflate sub tensiune dintr-un utilaj pentru a proteja personalul de servire. – Din fr. capsuler.

CAPSULÁR, -Ă, capsulari, -e, adj. În forma unei capsule. – După fr. capsulaire.

CAPSULÁ vb. I. tr. A închide cu o capsulă. [P.i. -lez. / < fr. capsuler].

CAPSULÁR, -Ă adj. În formă de capsulă. [Cf. fr. capsulaire].

CAPSULÁ vb. tr. a astupa cu o capsulă. (< fr. capsuler)

CAPSULÁR, -Ă adj. (despre fructe) în formă de capsulă (1). (< fr. capsulaire)

capsulá vb. I A astupa cu o capsulă ◊ „În fotografie: un ultim progres al sticlelor de suc: mașina de capsulat. I.B. 2 III 62 p. 1 (din fr. capsuler; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 239; DEX)

A CAPSULÁ ~éz tranz. (sticle) A închide ermetic cu o capsulă. /<fr. capsuler, lat. capsulare

CAPSULÁR ~ă (~i, ~e) 1) bot. Care ține de capsulă; propriu capsulei. 2) (despre proiectile) Care este înzestrat cu capsă. /<fr. capsulaire

capsular a. Bot. în formă de capsulă: fruct capsular.

*capséz v. tr. (d. capsă). Aplic o capsă: a capsa o butelie. – Și capsulez.

*capsulár, -ă adj. (d. capsulă; fr. -aire). În formă de capsulă saŭ cu capsulă: fruct capsular.

arată toate definițiile

Intrare: capsulare
capsulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capsulare
  • capsularea
plural
  • capsulări
  • capsulările
genitiv-dativ singular
  • capsulări
  • capsulării
plural
  • capsulări
  • capsulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: capsula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • capsula
  • capsulare
  • capsulat
  • capsulatu‑
  • capsulând
  • capsulându‑
singular plural
  • capsulea
  • capsulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • capsulez
(să)
  • capsulez
  • capsulam
  • capsulai
  • capsulasem
a II-a (tu)
  • capsulezi
(să)
  • capsulezi
  • capsulai
  • capsulași
  • capsulaseși
a III-a (el, ea)
  • capsulea
(să)
  • capsuleze
  • capsula
  • capsulă
  • capsulase
plural I (noi)
  • capsulăm
(să)
  • capsulăm
  • capsulam
  • capsularăm
  • capsulaserăm
  • capsulasem
a II-a (voi)
  • capsulați
(să)
  • capsulați
  • capsulați
  • capsularăți
  • capsulaserăți
  • capsulaseți
a III-a (ei, ele)
  • capsulea
(să)
  • capsuleze
  • capsulau
  • capsula
  • capsulaseră
Intrare: capsular
capsular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capsular
  • capsularul
  • capsularu‑
  • capsula
  • capsulara
plural
  • capsulari
  • capsularii
  • capsulare
  • capsularele
genitiv-dativ singular
  • capsular
  • capsularului
  • capsulare
  • capsularei
plural
  • capsulari
  • capsularilor
  • capsulare
  • capsularelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capsulare

  • 1. Acțiunea de a capsula și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi capsula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

capsula

  • 1. A închide ermetic o sticlă cu ajutorul unei capsule.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A închide sau a acoperi anumite părți aflate sub tensiune dintr-un utilaj.
    surse: DEX '09

etimologie:

capsular

  • 1. În forma unei capsule.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: