3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capitulárii snp [At: DEX2 / E: fr capitulaires] Acte legislative emise de regi, divizate în capitole (1).

CAPITULÁRII s. n. pl. Acte legislative emanate de la regi, divizate în capitole. – Din fr. capitulaires.

CAPITULÁRII s. n. pl. Acte legislative emanate de la regi, divizate în capitole. – Din fr. capitulaires.

CAPITULÁRII s.f.pl. (Ist.) Acte legislative emanate de la regi și divizate în capitole. [< fr. capitulaires, cf. lat. capitulum – capitol].

CAPITULÁRII s. f. pl. acte legislative emanate de la regi, împărțite în capitole. (< fr. capitulaires)

capitular1 sm [At: DOSOFTEI, V.S. 141/1 / V: ~iclariu / Pl: ~i / E: capitul1 + -ar] (Înv) Membru al unui capitul1 (1).

capitular2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr capitulaire] 1 Care aparține capitulului1 (1) unei dioceze. 2 Care se referă la capitul1 (1). 3 Care provine de la un capitul1 (1). 4 Specific unui capitul1 (1).

capitulare sf [At: MARX, C. 34 / Pl: ~lări / E: capitula] 1 (D. o armată, o cetate, un stat etc.) încetare a ostilităților și acceptare a condițiilor impuse de învingător Si: capitulație (1). 2 (Fig; d. oameni) Cedare în fața piedicilor, a greutăților etc. Si: renunțare. 3 (Fig; d. oameni) Încetare a unei acțiuni, a unei discuții etc.

CAPITULÁRE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. – V. capitula.

CAPITULÁRE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. – V. capitula.

CAPITULÁRE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. Convenție de capitulare.Fig. Părăsire a unei poziții ideologice, înfrîngere (într-o discuție sau într-o chestiune oarecare). Vartolomeu Diaconu se înduioșă de această prea repede capitulare. C. PETRESCU, A. 279.

CAPITULÁRE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei.

CAPITULÁRE s.f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. [< capitula].

CAPITULÁR, -Ă adj. referitor la capitul1, la canonici. ♦ cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu. (< fr. capitulaire)

capitular a. ce ține de un capitul: vicar capitular. ║ n. culegere de ordonanțe ale regilor francezi din a doua rasă: Capitularele lui Carol Magnu.

*capitulár, -ă adj. (mlat. capitularis). Relativ la capitul, la corpu canonicilor catolicĭ: adunare capitulară. Legĭ capitulare, făcute de regiĭ Franciiĭ în evu mediŭ și împărțite în capitule.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capitulárii (acte) s. n. pl.

capitulárii (acte regale divizate în capitole) s. n. pl.

capituláre (predare) s. f., g.-d. art. capitulắrii; pl. capitulắri

capitulár adj. m., pl. capitulári; f. sg. capituláră, pl. capituláre

capituláre (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAPITULÁRE s. v. cedare, renunțare.

arată toate definițiile

Intrare: capitularii
substantiv neutru (N92)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • capitularii
  • capitulariile
genitiv-dativ singular
plural
  • capitularii
  • capitulariilor
vocativ singular
plural
Intrare: capitular
capitular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitular
  • capitularul
  • capitularu‑
  • capitula
  • capitulara
plural
  • capitulari
  • capitularii
  • capitulare
  • capitularele
genitiv-dativ singular
  • capitular
  • capitularului
  • capitulare
  • capitularei
plural
  • capitulari
  • capitularilor
  • capitulare
  • capitularelor
vocativ singular
plural
Intrare: capitulare
capitulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitulare
  • capitularea
plural
  • capitulări
  • capitulările
genitiv-dativ singular
  • capitulări
  • capitulării
plural
  • capitulări
  • capitulărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capitularii

  • 1. Acte legislative emanate de la regi, divizate în capitole.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

capitulare

  • 1. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cedare renunțare un exemplu
    exemple
    • Convenție de capitulare.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Părăsire a unei poziții ideologice, înfrângere (într-o discuție sau într-o chestiune oarecare).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vartolomeu Diaconu se înduioșă de această prea repede capitulare. C. PETRESCU, A. 279.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi capitula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN