3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPITULÁRII s. n. pl. Acte legislative emanate de la regi, divizate în capitole. – Din fr. capitulaires.

CAPITULÁRII s. n. pl. Acte legislative emanate de la regi, divizate în capitole. – Din fr. capitulaires.

capitulárii snp [At: DEX2 / E: fr capitulaires] Acte legislative emise de regi, divizate în capitole (1).

CAPITULÁRII s.f.pl. (Ist.) Acte legislative emanate de la regi și divizate în capitole. [< fr. capitulaires, cf. lat. capitulum – capitol].

CAPITULÁRII s. f. pl. acte legislative emanate de la regi, împărțite în capitole. (< fr. capitulaires)

CAPITULÁRE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. – V. capitula.

CAPITULÁRE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. – V. capitula.

capitular1 sm [At: DOSOFTEI, V.S. 141/1 / V: ~iclariu / Pl: ~i / E: capitul1 + -ar] (Înv) Membru al unui capitul1 (1).

capitular2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr capitulaire] 1 Care aparține capitulului1 (1) unei dioceze. 2 Care se referă la capitul1 (1). 3 Care provine de la un capitul1 (1). 4 Specific unui capitul1 (1).

capitulare sf [At: MARX, C. 34 / Pl: ~lări / E: capitula] 1 (D. o armată, o cetate, un stat etc.) încetare a ostilităților și acceptare a condițiilor impuse de învingător Si: capitulație (1). 2 (Fig; d. oameni) Cedare în fața piedicilor, a greutăților etc. Si: renunțare. 3 (Fig; d. oameni) Încetare a unei acțiuni, a unei discuții etc.

CAPITULÁRE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. Convenție de capitulare.Fig. Părăsire a unei poziții ideologice, înfrîngere (într-o discuție sau într-o chestiune oarecare). Vartolomeu Diaconu se înduioșă de această prea repede capitulare. C. PETRESCU, A. 279.

CAPITULÁRE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei.

CAPITULÁRE s.f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. [< capitula].

CAPITULÁR, -Ă adj. referitor la capitul1, la canonici. ♦ cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu. (< fr. capitulaire)

capitular a. ce ține de un capitul: vicar capitular. ║ n. culegere de ordonanțe ale regilor francezi din a doua rasă: Capitularele lui Carol Magnu.

*capitulár, -ă adj. (mlat. capitularis). Relativ la capitul, la corpu canonicilor catolicĭ: adunare capitulară. Legĭ capitulare, făcute de regiĭ Franciiĭ în evu mediŭ și împărțite în capitule.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capitulárii (acte) s. n. pl.

capitulárii (acte regale divizate în capitole) s. n. pl.

capituláre (predare) s. f., g.-d. art. capitulắrii; pl. capitulắri

capitulár adj. m., pl. capitulári; f. sg. capituláră, pl. capituláre

capituláre (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAPITULÁRE s. v. cedare, renunțare.

arată toate definițiile

Intrare: capitularii
substantiv neutru (N92)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • capitularii
  • capitulariile
genitiv-dativ singular
plural
  • capitularii
  • capitulariilor
vocativ singular
plural
Intrare: capitular
capitular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitular
  • capitularul
  • capitularu‑
  • capitula
  • capitulara
plural
  • capitulari
  • capitularii
  • capitulare
  • capitularele
genitiv-dativ singular
  • capitular
  • capitularului
  • capitulare
  • capitularei
plural
  • capitulari
  • capitularilor
  • capitulare
  • capitularelor
vocativ singular
plural
Intrare: capitulare
capitulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitulare
  • capitularea
plural
  • capitulări
  • capitulările
genitiv-dativ singular
  • capitulări
  • capitulării
plural
  • capitulări
  • capitulărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capitularii

  • 1. Acte legislative emanate de la regi, divizate în capitole.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

capitulare

  • 1. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cedare renunțare un exemplu
    exemple
    • Convenție de capitulare.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Părăsire a unei poziții ideologice, înfrângere (într-o discuție sau într-o chestiune oarecare).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vartolomeu Diaconu se înduioșă de această prea repede capitulare. C. PETRESCU, A. 279.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi capitula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN