4 intrări
26 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAPITULARII s. n. pl. Acte legislative emanate de la regi, divizate în capitole. – Din fr. capitulaires.
CAPITULARII s. n. pl. Acte legislative emanate de la regi, divizate în capitole. – Din fr. capitulaires.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
capitularii snp [At: DEX2 / E: fr capitulaires] Acte legislative emise de regi, divizate în capitole (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAPITULARII s.f.pl. (Ist.) Acte legislative emanate de la regi și divizate în capitole. [< fr. capitulaires, cf. lat. capitulum – capitol].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAPITULARII s. f. pl. acte legislative emanate de la regi, împărțite în capitole. (< fr. capitulaires)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CAPITULARE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. – V. capitula.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAPITULARE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. – V. capitula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
capiclariu sm vz capitular1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
capitular1 sm [At: DOSOFTEI, V.S. 141/1 / V: ~iclariu / Pl: ~i / E: capitul1 + -ar] (Înv) Membru al unui capitul1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
capitular2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr capitulaire] 1 Care aparține capitulului1 (1) unei dioceze. 2 Care se referă la capitul1 (1). 3 Care provine de la un capitul1 (1). 4 Specific unui capitul1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
capitulare sf [At: MARX, C. 34 / Pl: ~lări / E: capitula] 1 (D. o armată, o cetate, un stat etc.) încetare a ostilităților și acceptare a condițiilor impuse de învingător Si: capitulație (1). 2 (Fig; d. oameni) Cedare în fața piedicilor, a greutăților etc. Si: renunțare. 3 (Fig; d. oameni) Încetare a unei acțiuni, a unei discuții etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAPITULARE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. Convenție de capitulare. ♦ Fig. Părăsire a unei poziții ideologice, înfrîngere (într-o discuție sau într-o chestiune oarecare). Vartolomeu Diaconu se înduioșă de această prea repede capitulare. C. PETRESCU, A. 279.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAPITULARE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CAPITULARE s.f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. [< capitula].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAPITULAR, -Ă adj. referitor la capitul1, la canonici. ♦ cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu. (< fr. capitulaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
capitular a. ce ține de un capitul: vicar capitular. ║ n. culegere de ordonanțe ale regilor francezi din a doua rasă: Capitularele lui Carol Magnu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*capitulár, -ă adj. (mlat. capitularis). Relativ la capitul, la corpu canonicilor catolicĭ: adunare capitulară. Legĭ capitulare, făcute de regiĭ Franciiĭ în evu mediŭ și împărțite în capitule.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
capitularii (acte) s. n. pl.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
capitularii (acte) s. n. pl.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
capitularii (acte regale divizate în capitole) s. n. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
capitulare (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
capitulare (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
capitular adj. m., pl. capitulari; f. sg. capitulară, pl. capitulare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
capitulare (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CAPITULARE s. (MIL.) cedare, predare, (înv.) închinare. (~ cetății.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CAPITULARE s. v. cedare, renunțare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
capitulare s. v. CEDARE. RENUNȚARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAPITULARE s. (MIL.) predare. (înv.) închinare. (~ cetății.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N92) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
capitularii, capitulariisubstantiv neutru plural
- 1. Acte legislative emanate de la regi, divizate în capitole. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- capitulaires DEX '09 DEX '98 DN
capitular, capitularăadjectiv
-
- 1.1. Cancelar capitular = canonic director de studii în școlile catedralelor din Evul Mediu. MDN '00
- 1.2. Scrisoare capitulară = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu. MDN '00
-
etimologie:
- capitulaire MDN '00
capitulare, capitulărisubstantiv feminin
-
- Convenție de capitulare. DLRLC
- 1.1. Părăsire a unei poziții ideologice, înfrângere (într-o discuție sau într-o chestiune oarecare). DLRLC
- Vartolomeu Diaconu se înduioșă de această prea repede capitulare. C. PETRESCU, A. 279. DLRLC
-
-
etimologie:
- capitula DEX '09 DEX '98 DN