4 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capitat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: fr capité] (Bot; d. organe) Care se termină cu un fel de măciucă.

căpița vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~țéz / E: căpiță] 1-2 (Reg) A face căpițe1 (1-2) Si: a căpiți (1-2).

CAPITÁT, -Ă, capitați, -te, adj. (Bot.; despre organe) Care se termină cu un fel de măciucă. – Din fr. capité.

CAPITÁT, -Ă, capitați, -te, adj. (Bot.; despre un organ) Care se termină cu un fel de măciucă. – Din fr. capité.

CAPITÁT, -Ă adj. (Bot.; despre un organ) Care se termină cu un fel de măciucă. [Cf. fr. capité, lat. caput – cap].

CAPITÁT, -Ă adj. (bot., anat.; despre un organ) care se termină cu un fel de măciucă. (< lat. capitatus, fr. capité)

CAPITÁT ~tă (~ți, ~te) bot. Care se termină cu o măciulie. /<fr. capité


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capitát adj. m., pl. capitáți; f. capitátă, pl. capitáte

capitát adj. m., pl.capitáți; f. sg. capitátă, pl. capitáte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Butia capitata (Mart.) Bece. (syn. Cocos australia hort.). Specie care se cultivă în seră rece. Frunze (cca 2,8 m lungime) numeroase, cu foliole liniare, pieloase, lungi și înguste, cca 100 pe fiecare parte, așezate în grupuri de cîte 2-3, arcuate, glauce ca și rahisul. Trumchi de cca 2,6 m înălțime.

Gilia capitata Dougl. Specie care înflorește în iul.-aug. Flori albastre-deschis, tub floral de aceeași lungime cu laciniile corolei și ale caliciului. Diviziunile corolei îngust-lunguiețe sau liniar-lanceolate. Flori în număr mare, dispuse în buchete dense, în vîrful lujerilor lungi. Plantă anuală, 30-80 cm înălțime. Tulpină puțin ramificată, aproape glabră. Frunze dublu- sau triplu-penate cu segmente filamentoase.

Intrare: Butia capitata
Butia capitata  nomenclatura binară
compus
  • Butia capitata
Intrare: capitat
capitat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitat
  • capitatul
  • capitatu‑
  • capita
  • capitata
plural
  • capitați
  • capitații
  • capitate
  • capitatele
genitiv-dativ singular
  • capitat
  • capitatului
  • capitate
  • capitatei
plural
  • capitați
  • capitaților
  • capitate
  • capitatelor
vocativ singular
plural
Intrare: căpița
verb (VT201)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpița
  • căpițare
  • căpițat
  • căpițatu‑
  • căpițând
  • căpițându‑
singular plural
  • căpițea
  • căpițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpițez
(să)
  • căpițez
  • căpițam
  • căpițai
  • căpițasem
a II-a (tu)
  • căpițezi
(să)
  • căpițezi
  • căpițai
  • căpițași
  • căpițaseși
a III-a (el, ea)
  • căpițea
(să)
  • căpițeze
  • căpița
  • căpiță
  • căpițase
plural I (noi)
  • căpițăm
(să)
  • căpițăm
  • căpițam
  • căpițarăm
  • căpițaserăm
  • căpițasem
a II-a (voi)
  • căpițați
(să)
  • căpițați
  • căpițați
  • căpițarăți
  • căpițaserăți
  • căpițaseți
a III-a (ei, ele)
  • căpițea
(să)
  • căpițeze
  • căpițau
  • căpița
  • căpițaseră
căpițat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpițat
  • căpițatul
  • căpițatu‑
  • căpița
  • căpițata
plural
  • căpițați
  • căpițații
  • căpițate
  • căpițatele
genitiv-dativ singular
  • căpițat
  • căpițatului
  • căpițate
  • căpițatei
plural
  • căpițați
  • căpițaților
  • căpițate
  • căpițatelor
vocativ singular
plural
Intrare: Gilia capitata
Gilia capitata  nomenclatura binară
compus
  • Gilia capitata
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capitat

  • 1. botanică (Despre organe) Care se termină cu un fel de măciucă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: