CAPILARITATE s. f. Ansamblul de fenomene care se produc în tuburile capilare la suprafața unui lichid și care determină ascensiunea acestuia, formarea meniscurilor concave sau convexe etc. – Din fr. capillarite.

capilaritate sf [At: DA / Pl: ~tăți / E: fr capillarité] 1-2 Proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî, fără intervenții din afară, în tuburi foarte subțiri. 3 Ansamblu de fenomene care se produc (în tuburile capilare (4)) la suprafața unui lichid.

CAPILARITATE s. f. Proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî, fără intervenții din afară, în tuburi foarte subțiri; ansamblu de fenomene care se produc (în tuburile capilare) la suprafața unui lichid. – Din fr. capillarité.

CAPILARITATE s. f. Proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau coborî, fără o intervenție din afară, în tuburi foarte subțiri. Urcarea sevei iu plante este un efect al capilarității.

CAPILARITATE s. f. Proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî, fără intervenții din afară, în tuburi foarte subțiri. – Fr. capillarité.

CAPILARITATE s.f. (Fiz.) Proprietate a lichidelor de a urca sau de a coborî în tuburi foarte subțiri, fără a suferi o intervenție din afară. [Cf. fr. capillarité].

CAPILARITATE s. f. proprietate a fluidelor de a urca sau de a coborî în tuburi foarte subțiri. (< fr. capillarité)

CAPILARITATE f. Proprietate a lichidelor de a urca și a coborî prin tuburi înguste fără intervenții externe. /<fr. capillarité

capilaritate f. 1. starea lucrului capilar; 2. fenomene fizice ce se produc, când tuburile capilare sunt puse în contact cu lichidele: uleiul se urcă în lămpi prin capilaritate.

*capilaritáte f. (d. capilar; fr. capillarité). Calitatea de a fi capilar. Proprietatea atractivă saŭ repulsivă a tuburilor capilare față de lichidele care le străbat: uleĭu se suĭe în fitil pin capilaritate.

capilaritate s. f., g.-d. art. capilarității

capilaritate s. f., g.-d. art. capilarității

capilaritate s. f., g.-d. art. capilarității