4 intrări

43 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor și caprinelor (provocată de localizarea teniei în creier) care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate; cenuroză, căpială. ♦ Animal care suferă de această boală. – Cf. sl. kapija.

cápie sf [At: JAHRESBER. VIII, 315 / E: ns cf vsl кали] 1 Cenuroză. 2 Animal care suferă de capie (1).

CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor, caprelor și cailor (provocată de localizarea la creier a teniei) care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate; cenuroză, căpială. ♦ Animal care suferă de această boală. – Cf. sl. kapija.

CÁPIE s. f. Boală a ovinelor și bovinelor, provocată de fixarea embrionului unui vierme în centrii nervoși și care se manifestă prin amețeli, prin convulsii, prin mișcări grăbite și dezordonate. Ca prinși de capie, [boii] nu luau sama la izbituri. CAMILAR, N. II 47.

CÁPIE s. f. Boală a ovinelor, bovinelor, caprelor și cailor (provocată de localizarea la creier a teniei), care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate. ♦ Animal care suferă de această boală. – Comp. v. sl. kapija.

CÁPIE f. pop. (mai ales la oi) Boală a animalelor domestice, provocată de larva teniei și localizată în creier, manifestată prin amețeli, convulsii și mișcări dezordonate; cenuroză. [Sil. ca-pi-e] /<sl. capija

càpie f. 1. boală de creer a oilor care le face de se tot învârtesc pe loc cu mișcări convulzive până amețesc; 2. fig. mânie nebună, turbare de necaz. [Slav. KAPLIA, gută, lit. picătură (v. dambla); Mold. capchie: căpierea e concepută ca o paralizie cerebrală].

cápie f. (vsl. káplĭa, picătură. Cp. cu dambla). Un fel de turbare a oilor. – În est cápchie. V. răsfug.

CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, caprine) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Pop.; despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se zăpăci, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.

capiu, ~ie [At: ȘINCAI, HR. III, 170/27 / V: ~pchin, ~ă (Pl: ~chini, ~chine) / Pl: ~ii / E: ns cf vsl ϰaпи] 1 a (D. ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie (1). 2 a (Fig; dom) Zăpăcit. 3 av (Îe) A umbla ~ A umbla ca nebunii, fără nici un scop.

căpia vi [At: LB / P: ~pi~a / Pzi: ~iez, (rar) căpii / E: capie] 1 (Pop; d. ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2 (Fig; fam) A înnebuni.

CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie.

CÁPIU, -IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre și cai) Atins de capie. ♦ Fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.

CÁPIU, -IE, capii, adj. 1. (Despre animale) Atins de capie. Oaie capie. 2. Fig. (Despre oameni) Năuc, buimac, zăpăcit; nebun. D-ar fi de țîță, și tot n-ar fi așa de proastă și capie. Zi-i făptură sucită și pace bună! DELAVRANCEA S.31. Acolo șade o măiastră, și oricine merge la dînsa se întoarce capiu. ISPIRESCU, L. 278. ◊ Expr. A umbla capiu = a umbla ca nebunii, fără nici un scop. Umbla capiu pînă-n seară. PANN, P. V. I 156.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Familiar, despre oameni), A se scrînti, a se țicni, a înnebuni. Ați căpiat? se stropși el către cei doisprezece [oameni]. CAMILAR, T. 74. Ce vorbești, bărbate? ori ai căpiat astăzi? ISPIRESCU, L. 268. – Pronunțat: -pi-a.

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. – Din capiu.

CÁPIU ~e (~i) 1) (despre animale domestice) Care este bolnav de capie. Oaie ~e. 2) fig. (despre persoane) Care este zăpăcit; smintit; năuc. [Sil. ca-piu] /Din capie

A CĂPIÁ ~éz intranz. 1) (despre animale) A se îmbolnăvi de capie. 2) fam. (despre persoane) A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a înnebuni; a se scrânti; a se țicni; a se sminti; a se trăsni; a se aliena. [Sil. -pi-a] /Din capiu

càpiu a. amețit, nebun: acolo șade o măiastră și oricine merge la dânsa, se întoarce capiu ISP. [V. capie].

căpià v. a avea amețeală, a înebuni: ce, ai căpiat?

cápiŭ, -e adj. (d. capie, s. f.). Nebun, zăpăcit. – În est cápchiŭ.

căpiéz v. intr. (d. capie). Mă îmbolnăvesc de capie. Fig. Iron. Înebunesc, turbez: aĭ căpiat, măĭ? V. tr. Lasă-mă în pace, că m’aĭ căpiat. – În est căpchiez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cápie (boală) (-pi-e) s. f., art. cápia (-pi-a), g.-d. cápii, art. cápiei

cápie (boală) s. f. (sil. -pi-e), art. cápia (sil. -pi-a), g.-d. cápii, art. cápiei

cápiu [piu pron. pĭu] adj. m., f. cápie (-pi-e); pl. m. și f. cápii

căpiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 căpiáză, 1 pl. căpiém (-pi-em); conj. prez. 3 să căpiéze; ger. căpiínd (-pi-ind)

cápiu adj. m. [-piu pron. -piu], f. cápie (sil. -pi-e); pl. m. și f. cápii

căpiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. căpiéz, 3 sg. și pl. căpiáză, 1 pl. căpiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. căpiéze; ger. căpiínd (sil. -pi-ind)

căpia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. căpiază, ger. căpiind)

căpiez, -piază 3, -pieze 3 conj., -piam 1 imp., -piere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAPIE s. (MED. VET.) căpială, cenuroză, (pop.) răsfug. (Oaie bolnavă de ~.)

CÁPIU adj. v. amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.

CĂPIÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

capiu adj. v. AMEȚIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. NĂUC. NĂUCIT. TÎMPIT. ZĂPĂCIT.

căpia vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cápie (cápii), s. f. – Boală a ovinelor, amețeală. Sl. kaplja (Cihac, II, 39; Loewe 70; DAR). – Der. căpia, vb. (despre animale, a se îmbolnăvi; a se țicni, a o lua razna); căpială, s. f. (capie, amețeală); căpietură, s. f. (capie); capiu, adj. (bolnav de capie; îndobitocit).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căpíe, căpíi, s.f. (înv.; reg.) poartă cu boltă.

căpiá, căpiez, vb. intranz. – 1. (despre ovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. (fig.) A înnebuni, a se țicni, a turba (Bud, 1908). – Din capie „boală a ovinelor” (cf. sl. kapija) (Scriban, MDA); din capiu „atins de capie; năuc, zăpăcit” (< capie) (DLRM, DEX).

căpiá, căpiez, vb. intranz. – 1. (despre ovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. (fig.) A înnebuni, a se țicni, a turba (Bud 1908). – Din capie „boală a ovinelor” (cf. sl. kapija).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

capiu, -ie, capii adj. năuc, zăpăcit

Intrare: capie
  • silabație: ca-pi-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DER, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capie
  • capia
plural
genitiv-dativ singular
  • capii
  • capiei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: capiu
capiu adjectiv
  • pronunție: capĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capiu
  • capiul
  • capiu‑
  • capie
  • capia
plural
  • capii
  • capiii
  • capii
  • capiile
genitiv-dativ singular
  • capiu
  • capiului
  • capii
  • capiei
plural
  • capii
  • capiilor
  • capii
  • capiilor
vocativ singular
plural
Intrare: căpia
  • silabație: că-pi-a
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpia
  • căpiere
  • căpiat
  • căpiatu‑
  • căpiind
  • căpiindu‑
singular plural
  • căpia
  • căpiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpiez
(să)
  • căpiez
  • căpiam
  • căpiai
  • căpiasem
a II-a (tu)
  • căpiezi
(să)
  • căpiezi
  • căpiai
  • căpiași
  • căpiaseși
a III-a (el, ea)
  • căpia
(să)
  • căpieze
  • căpia
  • căpie
  • căpiase
plural I (noi)
  • căpiem
(să)
  • căpiem
  • căpiam
  • căpiarăm
  • căpiaserăm
  • căpiasem
a II-a (voi)
  • căpiați
(să)
  • căpiați
  • căpiați
  • căpiarăți
  • căpiaserăți
  • căpiaseți
a III-a (ei, ele)
  • căpia
(să)
  • căpieze
  • căpiau
  • căpia
  • căpiaseră
Intrare: căpie
căpie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capie

  • 1. Boală a ovinelor, bovinelor și caprinelor (provocată de localizarea teniei în creier) care se manifestă prin amețeli, convulsii și mișcări repezi și dezordonate.
    exemple
    • Ca prinși de capie, [boii] nu luau sama la izbituri. CAMILAR, N. II 47.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Animal care suferă de această boală.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

capiu

  • 1. (Despre ovine, bovine, caprine) Atins de capie.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Oaie capie.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • capie
    surse: DEX '09 DEX '98

căpia

etimologie:

  • capiu
    surse: DEX '09 DEX '98