15 definiții pentru capelmaistru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capélmaistru sm [At: T. POPOVICI, ap. DA ms / A și: capelmáistru / Pl: ~iștri / E: ger Kapelmeister] 1 Dirijorul unei capele2 (1). 2 Șef de orchestră. 3 (Spc) Dirijorul unei fanfare militare.

CAPELMÁISTRU, capelmaiștri, s. m. Dirijor al unei formații muzicale sau al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capélmaistru] – Din germ. Kapellmeister.

CAPÉLMAISTRU, capelmaiștri, s. m. Dirijor al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capelmáistru] – Din germ. Kapellmeister.

CAPÉLMAISTRU, capelmaiștri, s. m. (Învechit) Dirijor al unei orchestre miri; șef al unei fanfare militare. – Pronunțat: -mais-tru.

CAPÉLMAISTRU, capelmaiștri, s. m. (Înv.) Dirijor al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capelmáistru] – Germ. Kapellmeister.

CAPÉLMAISTRU s.m. (Rar) Dirijor (al unei orchestre, al unei fanfare). [< germ. Kapellmeister].

CAPELMÁISTRU s. m. 1. prim interpret (violonist) al unei orchestre. 2. dirijor al unei orchestre mici, al unei fanfare. (< germ. Kapellmeister)

CAPELMÁISTRU ~ștri m. 1) Dirijor al unei orchestre mici. 2) Dirijor al unei fanfare militare. /<germ. Kapellmeister

capel-maistru m. cel ce dirijează cântarea într’o biserică, într’o orchestră de muzică (la un teatru, la un bal).

*capel-máĭstru m. (germ. kapellmeister, maestru de capelă [muzică], fr. maître de chapelle. Barb. Șef de muzică (de orhestră saŭ de fanfară).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capelmáistru (-mais-) s. m., art. capelmáistrul; pl. capelmáiștri, art. capelmáiștrii

capelmáistru s. m. → maistru


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

capelmaestru (capelmaistru) (< germ. Capellmeister) 1. Interpret de primă importanță al unei capele* instrumentale. V. concert-maestru. 2. Dirijor* de orch., de fanfară (6).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

capelmaistru, capelmaiștri s. m. (intl.) 1. șeful unei bande de hoți. 2. infractor temut / periculos.

Intrare: capelmaistru
  • silabație: -mais-tru
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capelmaistru
  • capelmaistrul
  • capelmaistru‑
plural
  • capelmaiștri
  • capelmaiștrii
genitiv-dativ singular
  • capelmaistru
  • capelmaistrului
plural
  • capelmaiștri
  • capelmaiștrilor
vocativ singular
  • capelmaistrule
  • capelmaistre
plural
  • capelmaiștrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capelmaistru

  • 1. Dirijor al unei formații muzicale sau al unei orchestre mici; șef de fanfară militară.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Prim interpret (violonist) al unei orchestre.
    surse: MDN '00

etimologie: