6 definiții pentru capelatură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capelatúră sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: capela + -tură] Capelare.

CAPELATÚRĂ, capelaturi, s. f. (Mar.) Capelare. – Capela + suf. -tură.

CAPELATÚRĂ, capelaturi, s. f. (Mar.) Capelare. – Capela + suf. -tură.

CAPELATÚRĂ s.f. Capelare. [După fr. capelage].

CAPELATÚRĂ s. f. 1. loc de pe catarg unde se capelează parâmele. 2. ansamblul capetelor parâmelor capelate de catarg. (după fr. capelage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capelatúră s. f., pl. capelatúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAPELATÚRĂ s. v. capelare.

Intrare: capelatură
capelatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capelatu
  • capelatura
plural
  • capelaturi
  • capelaturile
genitiv-dativ singular
  • capelaturi
  • capelaturii
plural
  • capelaturi
  • capelaturilor
vocativ singular
plural

capelatură

  • surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Loc de pe catarg unde se capelează parâmele.
      surse: MDN '00
    • 1.2. Ansamblul capetelor parâmelor capelate de catarg.
      surse: MDN '00

etimologie:

  • Capela + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN