6 definiții pentru capelatură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAPELATÚRĂ, capelaturi, s. f. (Mar.) Capelare. – Capela + suf. -tură.
CAPELATÚRĂ, capelaturi, s. f. (Mar.) Capelare. – Capela + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
capelatúră sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: capela + -tură] Capelare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAPELATÚRĂ s.f. Capelare. [După fr. capelage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CAPELATÚRĂ s. f. 1. loc de pe catarg unde se capelează parâmele. 2. ansamblul capetelor parâmelor capelate de catarg. (după fr. capelage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
capelatúră s. f., pl. capelatúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CAPELATÚRĂ s. v. capelare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: capelatură
capelatură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||