4 intrări

43 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cape1 sf [At: (a. 1820) URICARIUL XIV, 131 / Pl: ~le / E: it capella] 1 Biserică mică (într-un castel, într-o școală, într-un cimitir etc.) fără parohie Si: paraclis. 2 Parte a unei biserici care adăpostește altarul. 3 Încăpere într-o clădire, cu un altar, în care se poate oficia slujba religioasă.

cape3 sf [At: DACIA LIT. 263/3 / V: capei / Pl: ~le / E: it capello] 1 Șapcă de postav, cu cozoroc moale, purtată de militari. 2 (Pfm) Pălărie de oraș. 3 (Înv) Pălărie de damă nedefinită mai îndeaproape. 4 (Teh) Grindă de susținere așezată transversal pe axa galeriei unui tunel, rezemată pe extremitatea superioară a stâlpilor.

cape2 sf [At: ODOBESCU I, 472 / Pl: ~le / E: it capella, ger Kapell] 1 Grup de coriști (care cântă într-o capelă1 (1). 2 Orchestră de proporții reduse. 3 (Pan) Fanfară (militară).

CAPÉLĂ2, capele, s. f. Biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.); paraclis. ♦ (În bisericile catolice) Parte care adăpostește un altar secundar. – Din it. cappella.

CAPÉLĂ1, capele, s. f. Șapcă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. – Din ngr. kapéllo, it. cappello.

CAPÉLĂ1, capele, s. f. Șapcă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. – Din ngr. kapéllo, it. cappello.

CAPÉLĂ3, capele, s. f. Cor bisericesc. ♦ Orchestră de proporții reduse aflată în slujba unei biserici sau curți princiare. – Din it. cappella, germ. Kapelle.

CAPÉLĂ3, capele, s. f. Grup de coriști. ♦ Orchestră de proporții reduse; fanfară (militară). – Din it. cappella, germ. Kapelle.

CAPÉLĂ2, capele, s. f. Biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.); paraclis. ♦ Parte a unei biserici care adăpostește altarul. ♦ Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. – Din it. cappella.

CAPÉLĂ, capele, s. f. (Ieșit din uz) Bonetă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. Străinul iși smulse capela din cap... apoi prinse a vorbi cu glas cam răgușit. SADOVEANU, O. III 575. Soldatul... își așeză capela-n cap, puțin plecată pe ochiul drept. SADOVEANU, P. S. 85. Își potrivi cozorocul capelei, își cercetă buzunarele, își trase baioneta pe șold. SAHIA, N. 89.

CAPÉLĂ2, capele, s. f. Biserică mică (de obicei într-un cimitir etc.). Pastorul pleacă la capela ce era pe o stîncă aproape de casă. GHEREA, ST. CR. I 253. La 25 martie [Ipsilante] intră triumfal în București, trage la casa Belului... face o rugăciune în capela din fundul curții. GHICA, S. 106.

CAPÉLĂ2, capele, s. f. Biserică mică (într-un cimitir etc.); paraclis. – It. cappella.

CAPÉLĂ3, capele, s. f. Orchestră de proporții reduse; fanfară (militară). – It. cappella (germ. Kapelle).

CAPÉLĂ1, capele, s. f. (Ieșit din uz) Bonetă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. – Ngr. kapéla (it. cappello).

CAPÉLĂ2 s.f. (Rar) Trupă de cântăreți, cu o orchestră mică; fanfară (militară). ♦ Orchestră. [cf. germ. Kapelle, it. cappella].

CAPÉLĂ1 s.f. 1. Bisericuță, paraclis. ♦ Altar lateral al unei biserici. ♦ Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. 2. Grinda superioară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere. [< it. cappella, germ. Kapelle].

CAPÉLĂ s. f. 1. biserică mică, paraclis. ♦ altar lateral al unei biserici. ♦ încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. 2. formație vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curți princiare. ♦ grup de coriști. ♦ orchestră de proporții reduse; fanfară (militară). 3. grinda superioară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere. (< it. cappella, /2/germ. Kapelle)

CAPÉLĂ3 ~e f. înv. Șapcă militară de postav cu cozoroc moale. /<ngr. kapéllo, it. cappello

CAPÉLĂ1 ~e f. 1) Ansamblu coral care întrunește un număr mare de coriști. 2) Orchestră de proporții reduse. [G.-D. capelei] /<it. capella, germ. Kapelle

CAPÉLĂ2 ~e f. 1) Biserică mică dintr-un cimitir; paraclis. 2) Loc într-o încăpere rezervat pentru rugăciuni; paraclis. /<it. cappella

capelă f. 1. biserică mică (la catolici): din paraclis făcut-a capelă luterană AL.; 2. orchestră (mai ales de dame).

capelă f. 1. pălărie de damă; 2. joben; 3. boneta de mica ținută a soldatului. [Gr. mod. KAPÉLA (din it. cappello).

2) capélă f., pl. e (it. cappella, locul unde se păstra gluga și moaștele unuĭ sfînt, dim. d. cappa, glugă; fr. chapelle; mlat. cappella. V. capelă 1, capot, șapcă). Bisericuță, paraclis (într’un cimitir, castel, cazarmă saŭ aĭurea): capela românească de la Baden-Baden. Trans. Buc. (după germ. kapelle, fr. chapelle, muzicanțiĭ uneĭ bisericĭ). Orhestră saŭ fanfară, bandă de muzicanțĭ.

*1) capélă f., pl. e (ngr. kapéla și kapélon, d. it. cappello, dim. d. cappa, glugă [fr. chapeau, dim. d. chape], d. lat. cappa, glugă. V. capelă 2). Pălărie de damă. Pălărie de bărbat, maĭ ales cilindru: un boĭer cu capelă înaltă. Chipiŭ de mică ținută (moale și de postav în întregime) al armateĭ româneștĭ de uscat.

capela vt [At: DEX2 / Pzi: ~lez / E: fr capeler] A lega un cablu sau o parâmă de un catarg.

CAPELÁ, capelez, vb. I. Tranz. A lega o parâmă de un catarg. – Din fr. capeler.

CAPELÁ, capelez, vb. I. Tranz. A lega un cablu sau o parâmă de un catarg. – Din fr. capeler.

CAPELÁ, capelez, vb. I. Tranz. A lega un cablu sau o parâmă de un catarg. – Fr. capeler.

CAPELÁ vb. I. tr. (Mar.) A lega un cablu sau o parâmă de un catarg, de o vergă. [< fr. capeler].

CAPELÁ vb. tr. a lega o parâmă de un catarg, de o vergă, pentru a le susține. (< fr. capeler)

A CAPELÁ ~éz tranz. mar. (cabluri, parâme) A fixa de un catarg. /<fr. capeler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capélă s. f., g.-d. art. capélei; pl. capéle

capélă (șapcă, biserică, formație muzicală) s. f., g.-d. art. capélei; pl. capéle

capelá (a ~) vb., ind. prez. 3 capeleáză

capelá vb., ind.prez. 1 sg. capeléz, 3 sg. și pl. capeleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAPÉLĂ s. v. fanfară, muzică.

CAPÉLĂ s. (BIS.) paraclis. (~ într-un cimitir.)

cape s. v. FANFARĂ. MUZICĂ.

CAPE s. (BIS.) paraclis. (~ într-un cimitir.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

capélă (capéle), s. f.1. (Înv.) Pălărie de femeie. – 2. Șapcă militară. – Mr., megl. capelă. Ngr. ϰαπέλα, din it. cappelllo, cf. alb. kapeljë, bg. kapelă.

capélă (capéle), s. f.1. Biserică mică, izolată. – 2. Parte a unei biserici care adăpostește altarul. It. cappella (sec. XIX). – Der. capelan, s. m., din it. cappellano; capelmaistru, s. m. (director de capelă muzicală; șef de orchestră), din germ. Kappelmeister (Borcea 180).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

capélă, capéle, s.f. (înv., pop. și fam.) 1. pălărie (de damă). 2. joben. 3. boneta soldatului.

capelă, formație muzicală (vocală sau instrumentală) aparținând unei capele (mici biserici) de la curtea unor suverani, unor seniori sau a unor particulari iubitori de muzică. Activitatea unei astfel de formații era încredințată unor personalități muzicale de renume, angajate pe viață sau pe un timp limitat, cărora li se impuneau anumite obligații artistice (compunerea și interpretarea unei opere special comandate) și organizatorice (recrutarea și îndrumarea interpreților). Rămas în uz, termenul de c. se referă la formații constituite, cu caracter permanent, de dimensiuni mari [c. corale; c. militare – fanfare (6)] sau mai mici (orch. de muzică de cameră au, uneori, denumirea de c.). V. a cappella.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CAPELA SIXTINĂ, capela a Vaticanului, construită la Roma (1473), în timpul papei Sixtus IV, decorată cu celebre fresce de Signorelli, Botticelli, Ghirlandaio, Perugino, Pinturicchio și, mai ales, cu cele ale lui Michelangelo („Creația lumii”, „Potopul”, „Judecata de apoi”).

Intrare: capelă (biserică)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cape
  • capela
plural
  • capele
  • capelele
genitiv-dativ singular
  • capele
  • capelei
plural
  • capele
  • capelelor
vocativ singular
plural
Intrare: capelă (cor)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cape
  • capela
plural
  • capele
  • capelele
genitiv-dativ singular
  • capele
  • capelei
plural
  • capele
  • capelelor
vocativ singular
plural
Intrare: capelă (șapcă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cape
  • capela
plural
  • capele
  • capelele
genitiv-dativ singular
  • capele
  • capelei
plural
  • capele
  • capelelor
vocativ singular
plural
Intrare: capela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • capela
  • capelare
  • capelat
  • capelatu‑
  • capelând
  • capelându‑
singular plural
  • capelea
  • capelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • capelez
(să)
  • capelez
  • capelam
  • capelai
  • capelasem
a II-a (tu)
  • capelezi
(să)
  • capelezi
  • capelai
  • capelași
  • capelaseși
a III-a (el, ea)
  • capelea
(să)
  • capeleze
  • capela
  • capelă
  • capelase
plural I (noi)
  • capelăm
(să)
  • capelăm
  • capelam
  • capelarăm
  • capelaserăm
  • capelasem
a II-a (voi)
  • capelați
(să)
  • capelați
  • capelați
  • capelarăți
  • capelaserăți
  • capelaseți
a III-a (ei, ele)
  • capelea
(să)
  • capeleze
  • capelau
  • capela
  • capelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capelă (biserică)

  • 1. Biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: bisericuță paraclis 2 exemple
    exemple
    • Pastorul pleacă la capela ce era pe o stîncă aproape de casă. GHEREA, ST. CR. I 253.
      surse: DLRLC
    • La 25 martie [Ipsilante] intră triumfal în București, trage la casa Belului... face o rugăciune în capela din fundul curții. GHICA, S. 106.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (În bisericile catolice) Parte care adăpostește un altar secundar.
      surse: DEX '09 DN
    • 1.2. Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă.
      surse: DN

etimologie:

capelă (cor)

  • 1. Cor bisericesc.
    surse: DEX '09 MDN '00
    • diferențiere Trupă de cântăreți, cu o orchestră mică; fanfară (militară).
      surse: DN sinonime: fanfară muzică
    • 1.1. Orchestră de proporții reduse aflată în slujba unei biserici sau curți princiare.
      surse: DEX '09 DN sinonime: orchestră
    • 1.2. Formație vocală sau instrumentală a unei capele sau curți princiare.
      surse: MDN '00

etimologie:

capelă (șapcă)

  • 1. Șapcă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Străinul își smulse capela din cap... apoi prinse a vorbi cu glas cam răgușit. SADOVEANU, O. III 575.
      surse: DLRLC
    • Soldatul... își așeză capela-n cap, puțin plecată pe ochiul drept. SADOVEANU, P. S. 85.
      surse: DLRLC
    • Își potrivi cozorocul capelei, își cercetă buzunarele, își trase baioneta pe șold. SAHIA, N. 89.
      surse: DLRLC
  • 2. Grinda superioară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere.
    surse: MDN '00

etimologie: