CAPCANĂ, capcane, s. f. (Adesea fig.) Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă². – Din tc. kapkan.

capcană sf [At: DOSOFTEI, PS. 78 / V: căp~^[1] / Pl: ~ne / E: tc kapkan] (Afg) Dispozitiv pentru prinderea unor animale Si: cursă.

CAPCANĂ, capcane, s. f. (Adesea fig.) Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă. – Din tc. kapkan.

CAPCANĂ, capcane, s. f. Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă. Ha, ha! Capcana! Lucrează capcanele! Altă dată să nu-ți mai paști vitele prin semănături. DAVIDOGLU, O. 63. În ciur băga păsărelele care cădeau în capcana meșteșugită. PAS, Z. I 209. Clamp! Capcana... se închise și prinse laba lupului ca într-un clește. ȘEZ. III 113. ◊ Fig. Vere Ghiță, te-ai prins singur în capcană. ALECSANDRI, T. 203. – Variantă: căpcană (DAVILA, V. V. 162) s. f.

CAPCANĂ, capcane, s. f. Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă. – Tc. kapkan.

CAPCANĂ ~e f. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea unor animale și păsări; cursă. ~ de lupi. ~ de șoareci. ◊ A cădea în ~ a intra într-o încurcătură grea. /<turc. kapkan

CAPCANĂ s.f. (Mold.) Cursă. Picioarele să-mi scoți din căpcană. DOSOFTEI, PS. Etimologie: tăt. kapkan. Cf. clucsă, măiestrie, p r u g l ă, s î l ț ă, z ă b r o a n ă.

capcánă f., pl. e (lat. turc. kapkan, id. d. kapmak, a apuca, a răpi; rut. rus. kapkán, ung. kaptány. V. capac). Est. Cursă, aparat de prins animale, maĭ ales șoarici. A cădea în capcană, a cădea prins. V. cursă, prinzătoare.

AUTOMOBIL, -Ă, automobili, -e, s. n., adj. 1. S. n. Vehicul cu patru (rar trei, șase) roți pneumatice, mișcat de un motor cu explozie internă, cu aburi, cu electricitate sau aer comprimat; auto³. ◊ Automobil-capcană = automobil cu material exploziv la bord, folosit în atentate teroriste. 2. Adj. (Despre vehicule) Care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. automobile.

COLET¹, colete, s. n. Pachet relativ mic, expediat de obicei prin poștă. ◊ Colet-capcană = colet conținând o bombă. – Din fr. colis (după pachet).

MAȘINĂ, mașini, s. f. 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, mașinărie. ◊ Mașină-unealtă = mașină de lucru care prelucrează materiale prin operații mecanice. 2. Locomotivă. 3. Autovehicul, automobil. ◊ Compus: mașină-capcană = mașină cu încărcătură explozivă care este acționată prin telecomandă sau printr-un ceas special, folosită în atentate teroriste. 4. Sobă de bucătărie, care servește la pregătirea mâncării. 5. Fig. (De obicei urmat de determinări) Ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine.

meșină² sf vz mașină

meștină sf vz meșină¹

moșină sf vz mașină

CĂPCANĂ s. f. v. capcană.

automobilcapcană s. n. Automobil abandonat în locuri publice pentru a declanșa explozii datorită bombelor plasate la bord ◊ „În semn de protest împotriva exploziei de luni dimineața a unui automobilcapcană care a provocat moartea a 16 persoane și rănirea altor 100, în sectorul de vest al Beirutului a avut loc marți o grevă generală.” Sc. 7 XII 83 p. 7. ◊ „Un automobil-capcană a explodat în apropierea clădirii consulatului Turciei din Melbourne [...]” I.B. 24 XI 86 p. 8. ◊ „Automobil-capcană la Beirut” R.l. 28 I 90 p. 4; v. și Pri. 22/96 p. 47 (din automobil + capcană; cf. fr. automobile-piegée)^[1]

mașină-capcană s. f. Mașină încărcată cu un exploziv care, de obicei, este acționat prin telecomandă sau printr-un ceas special ◊ „O mașină-capcană a explodat sâmbătă la New Delhi, producând moartea a 8 persoane.” R.l. 13 IX 93 p. 8. ◊ „Președintele Macedoniei a fost grav rănit ieri, la Skopje, de explozia unei mașini-capcană care a sărit în aer.” Ev.z. 4 X 95 p. 5; v. și R.lit. 29/94 p. 24 (din mașină + capcană, după fr. voiture-piégée; DMC 1969)

căpcană f. Mold. cursă: în arta de căpcane ești meșter cu ispitá AL. [Turc. KAPKAN].

capcană s. f., g.-d. art. capcanei; pl. capcane

capcană s. f., g.-d. art. capcanei; pl. capcane

capcană s. f., g.-d. art. capcanei; pl. capcane

capcană

capcană, -ne.

automobil-capcană (desp. a-u-) s. n., pl. automobile-capcană

colet-capcană s. n., pl. colete-capcană

mașină-capcană s. f., g.-d. art. mașinii-capcană; pl. mașini-capcană

*automobil-capcană (a-u-) s. n., pl. automobile-capcană

*colet-capcană s. n., pl. colete-capcană

*mașină-capcană s. f., g.-d. art. mașinii-capcană; pl. mașini-capcană

CAPCANĂ s. v. cucă.

CAPCANĂ s. cursă, prinzătoare, (reg.) clapcă, (înv.) silță, (înv., în Olt., Ban. și Transilv.) clucsă. (~ de prins vulpi.)

capcană s. v. CUCĂ.

CAPCANĂ s. cursă, prinzătoare, (reg.) clapcă, (înv.) silță, (înv., în Olt., Ban. și Transilv.) clucsă. (~ de prins vulpi.)

capcană (-ăni), s. f. – Laț, cursă. Tc. kapkan (Șeineanu, II, 87; Lokotsch 1062); cf. rus. kapkan.

CAPCANĂ (< tc.) s. f. 1. Dispozitiv pentru prinderea unor animale; cursă² (1). 2. (FIZ.) C. magnetică = dispozitiv pentru crearea unui cîmp magnetic cu o anumită configurație, destinat izolării și menținerii plasmei într-un spațiu limitat. V. stelarator, tokamak. C. de vid = dispozitiv de construcție specială, încărcat cu azot și lichid și utilizat în instalațiile de vid pentru mărirea randamentului acestora.