2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPẮU s. m. v. copoi.

copoi1 sm [At: CANTEMIR, IST. 110 / V: ~pou, ~pău, că~, căpou, căpău / Pl: ~ / E: cf mg kopo[1]] 1 Câine de vânătoare de talie mare Si: ogar, prepelicar. 2 Câine polițist folosit la urmărit. 3 (Arg) Polițist. 4 (Fig) Persoană care încearcă să descopere posibilitățile unei afaceri.

  1. Etimonul corect ortografiat este kopó. — Ladislau Strifler

CĂPẮU, căpăi, s. m. (Reg.) Copoi (1). – Din magh. kopó.

CĂPẮU, căpăi, s. m. (Reg.) Copoi (1). – Din magh. kopó.

COPÓI, copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit la urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó.

COPÓI, copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit în urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó.

COPÓI, copoi, s. m. 1. Cîine de vînătoare care are simțul. mirosului foarte dezvoltat. V. ogar, prepelicar. Atuncea prezida Copoi și sentințe fără apel el da. ALEXANDRESCU, P. 151. Pe cerb că-ntîlnea, Arcul că-ntindea... Copoi c-asmuțea Și mi-l săgeta. TEODORESCU, P. P. 66. ♦ Cîine polițist folosit la urmăriri. 2. Nume disprețuitor dat agenților de poliție din regimul burghezo-moșieresc. A început prefectura să trimită copoii după el. PAS, Z. II 79. – Variante: (regional) capău (NEGRUZZI, S. I 106), căpău (BUDAI-DELEANU, Ț. 306) s. m.

COPÓI ~ m. 1) Rasă de câini de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros. 2) Câine din această rasă. 3) Câine polițist folosit la urmărirea infractorilor. 4) depr. Agent de poliție. /ung. kopó

copoiu m. 1. câine mare de vânat care descopere și sgornește fiara; 2. fig. agent de poliție foarte îndemânatec. [Ung. KOPO].

copóŭ m. (ung. kopó, de unde și ceh. kopoy, rut. kapúy). Est. Cîne care adulmecă vînatu în pădure, îl scornește și-l alungă chefnind pînă-l aduce spre vînător. – Fig. Polițist ager. – În nord capăŭ; în sud copoĭ, pl. tot așa (de unde bg. kopóĭ). V. ogar și prepelicar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpắu (reg.) s. m., art. căpắul; pl. căpắi, art. căpắii

copói s. m., pl. copói, art. copóii

căpău s. m., art. căpăul; pl. căpăi, art. căpăii

copói s. m., pl. copói, art. copóii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: căpău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpău
  • căpăul
  • căpău‑
plural
  • căpăi
  • căpăii
genitiv-dativ singular
  • căpău
  • căpăului
plural
  • căpăi
  • căpăilor
vocativ singular
  • căpăule
plural
  • căpăilor
substantiv masculin (M72)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capău
  • capăul
  • capău‑
plural
  • căpăi
  • căpăii
genitiv-dativ singular
  • capău
  • capăului
plural
  • căpăi
  • căpăilor
vocativ singular
  • capăule
plural
  • căpăilor
Intrare: copoi
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copoi
  • copoiul
  • copoiu‑
plural
  • copoi
  • copoii
genitiv-dativ singular
  • copoi
  • copoiului
plural
  • copoi
  • copoilor
vocativ singular
  • copoiule
plural
  • copoilor
substantiv masculin (M72)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capău
  • capăul
  • capău‑
plural
  • căpăi
  • căpăii
genitiv-dativ singular
  • capău
  • capăului
plural
  • căpăi
  • căpăilor
vocativ singular
  • capăule
plural
  • căpăilor
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpău
  • căpăul
  • căpău‑
plural
  • căpăi
  • căpăii
genitiv-dativ singular
  • căpău
  • căpăului
plural
  • căpăi
  • căpăilor
vocativ singular
  • căpăule
plural
  • căpăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căpău capău

etimologie:

copoi capău căpău

  • 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: căpău ogar prepelicar diminutive: copoiaș 2 exemple
    exemple
    • Atuncea prezida Copoiul și sentințe fără apel el da. ALEXANDRESCU, P. 151.
      surse: DLRLC
    • Pe cerb că-ntîlnea, Arcul că-ntindea... Copoi c-asmuțea Și mi-l săgeta. TEODORESCU, P. P. 66.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Câine polițist folosit la urmărit.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. argou; argotic Nume (disprețuitor) dat agenților de poliție.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: agent un exemplu
    exemple
    • A început prefectura să trimită copoii după el. PAS, Z. II 79.
      surse: DLRLC

etimologie: