2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CANTÁBRU, -Ă, cantabri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență. 2. Adj. Care aparține cantabrilor (1), privitor la cantabri. – Din fr. cantabres.
Cantabri pl. 1. (Munții), partea Pirineilor spanioli, în Biscaya; 2. popor din vechea Spania, cari locuiau la S. de golful Gasconiei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cantábru (-ta-bru) adj. m., s. m., pl. cantábri, art. cantábrii; adj. f., s. f. cantábră, pl. cantábre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: cantabră
cantabră substantiv feminin
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: cantabru (adj.)
cantabru1 (adj.) adjectiv
- silabație: can-ta-bru
adjectiv (A96) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
cantabru (adj.)
- 1. Care aparține cantabrilor, privitor la cantabri.surse: DEX '09
etimologie:
- limba franceză cantabressurse: DEX '09
cantabru, -ă (persoană) cantabră
- 1. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență.surse: DEX '09
etimologie:
- limba franceză cantabressurse: DEX '09