2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

canonizat, ~ă [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: canoniza] Așezat între sfinți.

CANONIZÁ, canonizez, vb. I. Tranz. A trece o persoană decedată în rândul sfinților. – Din fr. canoniser, lat. canonizare.

canoniza vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~zéz / E: fr canoniser, lat canonisare] (C.i. oameni) A canonisi (4).

CANONIZÁ, canonizez, vb. I. Tranz. A așeza, a pune, a trece o persoană decedată în rândul sfinților. – Din fr. canoniser, lat. canonizare.

CANONIZÁ, canonizez, vb. I. Tranz. A așeza, a pune, a trece o persoană decedată în rândul sfinților. – Fr. canoniser (lat. lit. canonizare).

CANONIZÁ vb. I. tr. A pune, a trece pe cineva decedat în rândul sfinților. [< fr. canoniser, cf. lat. canonizare].

CANONIZÁ vb. tr. 1. a trece pe cineva în rândul sfinților. 2. a institui ca regulă, a considera sacru. (<fr. canoniser, lat. canonizare)

A CANONIZÁ ~éz tranz. rel. (persoane decedate) A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a sfinți; a sanctifica; a sacraliza. /<fr. canoniser, lat. canonisare

canonizà v. a pune în rândul sfinților (la Catolici).

*canonizéz v. tr. (lat. canonízo, -áre, d. vgr. kanonízo). Pun în număru sfinților.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

canonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 canonizeáză

canonizá vb., ind. prez. 1 sg. canonizéz, 3 sg. și pl. canonizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CANONIZAT adj. (BIS.) sfințit, (livr.) sacrat, sanctificat. (Mucenic ~.)

CANONIZA vb. (BIS.) a sfinți, (livr.) a sacraliza, a sanctifica, (înv.) a sacra. (~ un mucenic.)

Intrare: canonizat
canonizat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canonizat
  • canonizatul
  • canonizatu‑
  • canoniza
  • canonizata
plural
  • canonizați
  • canonizații
  • canonizate
  • canonizatele
genitiv-dativ singular
  • canonizat
  • canonizatului
  • canonizate
  • canonizatei
plural
  • canonizați
  • canonizaților
  • canonizate
  • canonizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: canoniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • canoniza
  • canonizare
  • canonizat
  • canonizatu‑
  • canonizând
  • canonizându‑
singular plural
  • canonizea
  • canonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • canonizez
(să)
  • canonizez
  • canonizam
  • canonizai
  • canonizasem
a II-a (tu)
  • canonizezi
(să)
  • canonizezi
  • canonizai
  • canonizași
  • canonizaseși
a III-a (el, ea)
  • canonizea
(să)
  • canonizeze
  • canoniza
  • canoniză
  • canonizase
plural I (noi)
  • canonizăm
(să)
  • canonizăm
  • canonizam
  • canonizarăm
  • canonizaserăm
  • canonizasem
a II-a (voi)
  • canonizați
(să)
  • canonizați
  • canonizați
  • canonizarăți
  • canonizaserăți
  • canonizaseți
a III-a (ei, ele)
  • canonizea
(să)
  • canonizeze
  • canonizau
  • canoniza
  • canonizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

canonizat

canoniza

etimologie: