canafas sn [At: (a. 1766) IORGA, S. D. XII, 81 / V: ~avas, chenefaș / Pl: ? / E: ger Kanevas] Pânză rară din fire de cânepă, foarte apretată, care se folosește la confecționarea hainelor, ca întărituri la piepți și, în legătorie, la cusutul cotoarelor de cărți.

CANAFAS s. n. Pînză tare, țesută din cînepă, pe care o pun croitorii între căptușeala hainei și stofă.

CANAFAS s. n. Pînză tare de cînepă care se folosește la confecționarea hainelor, ca întăritură la piepți, la guler etc. ♦ Pînză apretată, folosită la legarea cărților sau registrelor grele. – Germ. Kannefas, Kanevas (< fr.).

CANAFAS s.n. Pînză tare de cînepă, folosită la confecționarea întăriturilor pentru haine. ♦ Pînză apretată, folosită la legarea cărților. [< germ. Kannefas, Kanevas].

CANAFAS s. n. pânză tare de cânepă, la confecționarea întăriturilor pentru haine și la legarea cărților. (< germ. Kannefas, Kanevas)

CANAFAS n. Pânză rară foarte apretată folosită ca furnitură la confecționarea îmbrăcămintei și la legarea cărților. /<germ. Kanevas, Kannefas

canafás n., pl. urĭ (rus. kanifás, germ. kannefass, d. fr. canevas. V. canava). Munt. Un fel de pînză țeapănă care se pune la gulerele haĭnelor ca să le țină drepte.

canavas sn vz canafas

canafas (pânză tare) s. n.

canafas (pânză tare) s. n.

canafas (confecții, legătorie) s. n.