12 definiții pentru camembert camambert


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

camembért sn [At: DEX2 / V: ~mam~ / P: ~ber / E: fr camembert] Brânză fermentată, moale, grasă, preparată din lapte de vacă.

CAMEMBÉRT, (2) camembert-uri, s. n. 1. Brânză fermentată, moale, grasă, preparată din lapte de vacă. 2. Sortiment, porție de camembert (1). [Pr.: camambér] – Din fr. camembert.

CAMEMBÉRT s. n. Brânză fermentată, moale, grasă, preparată din lapte de vacă. [Pr.: camambér] – Din fr. camembert.

CAMEMBÉRT s.n. v. camambert.

CAMEMBERT [CAMAMBÉR] s. n. brânză grasă cu coaja subțire, după o rețetă franțuzească. (< fr. camembert)

camambért sn vz camembert

CAMAMBÉRT s.n. Un fel de brânză grasă cu coaja subțire, fabricată după o rețetă franțuzească de la Camembert. [Scris și camembert. / < fr. camembert, cf. Camembert – localitate în Normandia].

CAMAMBÉRT n. Varietate de brânză preparată din lapte de vacă după o rețetă franceză de la Camembert. /<fr. camembert


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Camembért (nume de loc) (fr.) [pron. camãbér] s. propriu n.

camembért (brânză) (fr.) [pron. camãbér] s. n., art. camembért-ul; (soiuri, porții) camembért-uri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CAMAMBÉRT (< fr.) s. n. Brânză moale cu gust ușor picant, miros specific asemănător ciupercilor, și care prezintă mucegai superficial. A fost fabricată inițial (1771) în localit. Camembert (Franța).

Intrare: camembert
camembert substantiv neutru
  • pronunție: camãber
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • camembert
  • camembert-ul
  • camembert-u‑
plural
  • camembert-uri
  • camembert-urile
genitiv-dativ singular
  • camembert
  • camembert-ului
plural
  • camembert-uri
  • camembert-urilor
vocativ singular
plural
camambert substantiv neutru
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • camambert
  • camambert-ul
  • camambert-u‑
plural
  • camambert-uri
  • camambert-urile
genitiv-dativ singular
  • camambert
  • camambert-ului
plural
  • camambert-uri
  • camambert-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

camembert camambert

  • 1. (numai) singular Brânză fermentată, moale, grasă, preparată din lapte de vacă.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Sortiment, porție de camembert.
    surse: DEX '09

etimologie: