opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALVINESC, -EASCĂ, calvinești, adj. (Înv.) Calvin (1). – Calvin + suf. -esc.

calvinesc, ~ească a [At: SLAVCI, N. 161 / Pl: ~ești / E: calvin + -esc] 1-4 Calvin (1-4).

CALVINESC, -EASCĂ, calvinești, adj. Calvin (1). – Calvin + suf. -esc.

CALVINESC, -EASCĂ, calvinești, adj. Calvin. – Din Calvin + suf. -esc.

CALVINESC ~ească (~ești) v. CALVIN1. /Calvin + suf. ~esc

calvinesc a. ce ține de calvinism: catehism calvinesc.

*calvinésc, -eáscă adj. (d. Calvin). De al calviniștilor: catehizmu calvinesc.

calvini vtrf [At: IORGA, L. R. 143 / Pzi: ~nesc / E: calvin] 1-2 A (se) calviniza.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

calvinesc (înv.) adj. m., f. calvinească; pl. m. și f. calvinești

calvinesc (înv.) adj. m., f. calvinească; pl. m. și f. calvinești

calvinesc adj. m., f. calvinească; pl. m. și f. calvinești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CALVINESC adj. v. calvin.

CALVINESC adj. (BIS.) calvin, calvinist, reformat. (Dogma ~.)

CALVINI vb. v. calviniza.

calvini vb. v. CALVINIZA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

calvini, calvinesc, v.r. A se converti la calvinism; a se calviniza: „Comune întregi de naționalitate curat românească începuseră a se calvini” (Koman, 1937: 47). – Din calvin „adept al calvinismului” (< n. pers. Calvin / Jean Calvin, sec. XVI, reformator religios francez; a pus bazele cultului creștin reformat).

Intrare: calvinesc
calvinesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calvinesc
  • calvinescul
  • calvinescu‑
  • calvinească
  • calvineasca
plural
  • calvinești
  • calvineștii
  • calvinești
  • calvineștile
genitiv-dativ singular
  • calvinesc
  • calvinescului
  • calvinești
  • calvineștii
plural
  • calvinești
  • calvineștilor
  • calvinești
  • calvineștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: calvini
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calvini
  • calvinire
  • calvinit
  • calvinitu‑
  • calvinind
  • calvinindu‑
 singular plural
  • calvinește
  • calviniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calvinesc
 (să)
  • calvinesc
  • calvineam
  • calvinii
  • calvinisem
a II-a (tu)
  • calvinești
 (să)
  • calvinești
  • calvineai
  • calviniși
  • calviniseși
a III-a (el, ea)
  • calvinește
 (să)
  • calvinească
  • calvinea
  • calvini
  • calvinise
plural I (noi)
  • calvinim
 (să)
  • calvinim
  • calvineam
  • calvinirăm
  • calviniserăm
  • calvinisem
a II-a (voi)
  • calviniți
 (să)
  • calviniți
  • calvineați
  • calvinirăți
  • calviniserăți
  • calviniseți
a III-a (ei, ele)
  • calvinesc
 (să)
  • calvinească
  • calvineau
  • calviniră
  • calviniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calvinesc, calvineascăadjectiv

etimologie:
  • Calvin + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.