2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator.

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator.

calomniator, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: fr colomniateur, lat calomniator] 1-2 (Persoană) care calomniază.

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care calomniază; bîrfitor, clevetitor. Calomniatori ai țării noastre sînt tocmai aceia care poartă vina pentru situația dezastruoasă din trecut. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2741. – Pronunțat; -ni-a-.

CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Fr. calomniateur (lat. lit. calumniator).

CALOMNIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care calomniază; bârfitor, clevetitor. // adj. Calomnios. [Cf. fr. calomniateur].

CALOMNIATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care calomniază. (< fr. calomniateur)

CALOMNIATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care ține de calomnie; propriu calomniei; calomnios; clevetitor. /<fr. calomniateur, lat. calumniator

CALOMNIATÓR2 ~óare (~óri, ~óare) m. și f. Persoană care calomniază; clevetitor; bârfitor; ponegritor; defăimător; denigrator; detractor. /<fr. calomniateur, lat. calumniator

*calomniatór, -oáre s. Care calomniază, bîrfitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calomniatór (-ni-a-) adj. m., s. m., pl. calomniatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. calomniatoáre

calomniatór s. m., adj. m. (sil. -ni-a), pl. calomniatóri; f. sg. și pl. calomniatoáre, g.-d. sg. art. calomniatoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALOMNIATÓR adj., s. bârfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.)

CALOMNIATÓR adj. v. bârfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.

calomniator adj. v. BÎRFITOR. CALOMNIOS. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR.

CALOMNIATOR adj., s. bîrfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.)

Intrare: calomniatoare
  • silabație: -ni-a- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calomniatoare
  • calomniatoarea
plural
  • calomniatoare
  • calomniatoarele
genitiv-dativ singular
  • calomniatoare
  • calomniatoarei
plural
  • calomniatoare
  • calomniatoarelor
vocativ singular
  • calomniatoare
  • calomniatoareo
plural
  • calomniatoarelor
Intrare: calomniator (adj.)
calomniator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ni-a-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calomniator
  • calomniatorul
  • calomniatoru‑
  • calomniatoare
  • calomniatoarea
plural
  • calomniatori
  • calomniatorii
  • calomniatoare
  • calomniatoarele
genitiv-dativ singular
  • calomniator
  • calomniatorului
  • calomniatoare
  • calomniatoarei
plural
  • calomniatori
  • calomniatorilor
  • calomniatoare
  • calomniatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calomniator (adj.)

etimologie:

calomniator, -oare (persoană) calomniatoare

etimologie: