calmare sf [At: DA ms / Pl: ~mări / E: calma] 1 Liniștire. 2 Operație de liniștire a „fierberii” oțelului la turnare în lingotiere sau în forme, prin adăugarea unor elemente dezoxidante.

CALMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) calma; liniștire, potolire. Calmarea durerilor.

CALMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) calma și rezultatul ei.

CALMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) calma și rezultatul ei. ♦ Înlăturare a fierberii oțelului topit prin împiedicarea formării de bule de oxid de carbon. [< calma].

CALMÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) calma. 2. oprire a fierberii oțelului topit la turnarea în lingotiere sau în forme prin împiedicarea formării bulelor de oxid de carbon. (< calma)

calma vtr [At: DA / Pzi: ~mez / E: fr calmer] 1-2 A (se) liniști.

CALMÁ, calmez, vb. I. Refl. A se liniști, a se potoli, a se astîmpăra. ◊ Tranz. Compresele cu apă rece i-au calmat durerea de cap.

CALMÁ, calmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli. – Fr. calmer.

CALMÁ vb. I. tr., refl. A (se) liniști, a (se) potoli; a (se) astâmpăra. [Cf. fr. calmer, it. calmare].

CALMÁ vb. tr., refl. a (se) liniști, a (se) potoli. (< fr. calme)

A SE CALMÁ mă ~éz intranz. A deveni calm; a ajunge în stare de liniște; a se liniști; a se potoli; a se astâmpăra; a se alina. /<fr. calmer

A CALMÁ ~éz tranz. A face să se calmeze. /<fr. calmer

calmà v. a liniști.

*calméz v. tr. (fr. calmer, d. it. calmare). Potolesc, alin, liniștesc: a calma marea, durerea, sufletu.

calmáre s. f., g.-d. art. calmắrii

calmáre s. f., g.-d. art. calmării

calmá (a ~) vb., ind. prez. 3 calmeáză

calmá vb., ind. prez. 1 sg. calméz, 3 sg. și pl. calmeáză