2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALMÁR s. m. v. calamar.

calmar sm [At: GOLESCU, Î. 81 / V: ~lamare, ~lam~, călăm~ sn / Pl: ~i / E: fr calmar] 1 (Lpl) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo). 2 (Șls) Animal din genul calamari (1).

CALMÁR, calmari, s. m. (La pl.) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. calmar.

CALMÁR s.m. Moluscă asemănătoare cu sepia, cu înotătoarele scurte și triunghiulare, și având în jurul gurii zece tentacule. [< fr. calmar].

CALMÁR s. m. cefalopod, asemănător cu sepia, cu înotătoare scurte, triunghiulare și gura înconjurată de tentacule. (< fr. calmar)

CALMÁR ~i m. 1) Moluscă marină comestibilă, cu corpul alungit, înzestrată cu înotătoare triunghiulare și tentacule scurte în jurul gurii. /<fr. calmar

Calmar n. oraș și port în Suedia cu 16.000 loc., celebru prin tractatul dela 1397, care unia cele trei regate (Suedia, Norvegia și Danemarca) în mâinile Margaretei de Waldemar.

CALAMÁR, calamari, s. m. (La pl.) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de opt brațe și două tentacule (Loligo); (și la sg.) animal din acest gen. [Var.: calmár s. m.] – Din fr. calmar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

calamar / calmar s. m., pl. calamari / calmari

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

calamár (calamári), s. m. – Gen de cefalopode comestibile. Ngr. ϰαλαμάρις, cf. it. calamaio, sp. calamar, sl. kalamari.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CALMAR (< fr., germ.) s. m. Cefalopod comestibil din genul Loligo, cu corpul alungit, conic, de 8-50 cm, cu înotătoarele triunghiulare și gura înconjurată de 10 tentacule; trăiește în M. Mediterană și în Oc. Atlantic. Pielea de c. este utilizată în marochinărie.

Intrare: Calmar
Calmar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: calamar / calmar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calamar
  • calamarul
  • calamaru‑
plural
  • calamari
  • calamarii
genitiv-dativ singular
  • calamar
  • calamarului
plural
  • calamari
  • calamarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calmar
  • calmarul
  • calmaru‑
plural
  • calmari
  • calmarii
genitiv-dativ singular
  • calmar
  • calmarului
plural
  • calmari
  • calmarilor
vocativ singular
plural
călămar1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călămar
  • călămarul
plural
  • călămari
  • călămarii
genitiv-dativ singular
  • călămar
  • călămarului
plural
  • călămari
  • călămarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calamar, calamari / calmar, calmarisubstantiv masculin

  • 1. (la) plural Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de opt brațe și două tentacule (Loligo). DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic