2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calínă sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~ne / E: bg калина] (Reg) Cumnată.

calín, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr câlin] (Fit) 1 (D. oameni) Căruia îi place să se alinte sau să fie alintat. 2 (D. manifestări ale oamenilor) Dezmierdător. 3 (D. oameni) Lingușitor. 4 (D. oameni) Ipocrit.

CALÍN, -Ă, calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, lingușitor; ipocrit. – Din fr. câlin.

CALÍN, -Ă, calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, lingușitor; ipocrit. – Din fr. câlin.

CALÍN, -Ă adj. Care se alintă; alintat. ♦ Lingușitor. [< fr. câlin].

CALÍN, -Ă adj. care se alintă; alintat. ◊ tandru; mângâietor. (< fr. câlin)

CALÍN ~ă (~i, ~e) Care (se) alintă; mângâietor; dezmierdător. /<fr. câlin


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calín adj. m., pl. calíni; f. calínă, pl. calíne

calín adj. m., pl. calíni; f. sg. calínă, pl. calíne

Intrare: calină
calină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: calin
calin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calin
  • calinul
  • calinu‑
  • cali
  • calina
plural
  • calini
  • calinii
  • caline
  • calinele
genitiv-dativ singular
  • calin
  • calinului
  • caline
  • calinei
plural
  • calini
  • calinilor
  • caline
  • calinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calin

etimologie: