CALCIFICARE, calcificări, s. f. Acțiunea de a se calcifica; calcifiere.

CALCIFICARE, calcificări, s. f. Acțiunea de a se calcifica.

CALCIFICARE s.f. Acțiunea de a se calcifica; depunere a sărurilor de calciu în țesuturile vii, provocînd întărirea acestora. [Var. calcifiere s.f. / < calcifica].

CALCIFICA, pers. 3 calcifică, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi, oase, leziuni pulmonare etc.) A se întări prin depunerea sărurilor de calciu. 2. (Despre substanțe) A se îmbogăți în carbonat de calciu. [Var.: (rar) calcifia vb. I] – După fr. calcifier.

CALCIFICA, pers. 3 calcifică, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi, oase, leziuni pulmonare etc.) A se întări prin depuneri de săruri de calciu. 2. (Despre diverse substanțe) A se îmbogăți în carbonat de calciu. [Var.: calcifia vb. I] – După fr. calcifier.

CALCIFIA, pers. 3 calcifiază, vb. I. Refl. A se calcifica. – Pronunțat: -fi-a.

CALCIFICA, pers. 3 calcifică, vb. I. Refl. (Despre țesuturi, oase, tendoane, leziuri pulmonare, artere etc.) A se întări prin depunere de săruri de calciu.

CALCIFIERE, calcifieri, s. f. Depunerea sărurilor de calciu în (sau pe) anumite țesuturi din organismele vii, avînd ca urmare întărirea lor.

CALCIFIA, pers. 3 calcifiază, vb. I. Refl. A se calcifica. [Pr.: -fi-a] – Din calcifiat.

CALCIFICA, pers. 3 calcifică, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi, oase, leziuni pulmonare etc.) A se întări prin depunere de săruri de calciu. 2. (Despre diverse substanțe) A se îmbogăți în carbonat de calciu. – Din calciu.

CALCIFIERE, calcifieri, s. f. Depunerea sărurilor de calciu, în (sau pe) anumite țesuturi din organismele vii, avînd ca urmare întărirea lor. [Pr.: -fi-e-] – V. calcifia.

CALCIFIA vb. I. v. calcifica.

CALCIFICA vb. I. refl. 1. (Despre țesuturi, oase etc.) A se întări prin depunere de săruri de calciu. 2. (Despre substanțe) A se îmbogăți în carbonat de calciu. [Var. calcifia vb. I. / după fr. calcification].

CALCIFIERE s.f. v. calcificare.

CALCIFIA vb. refl. a se calcifica. (după fr. calcifier)

CALCIFICA vb. refl. 1. (despre țesuturi) a se întări prin depunere de săruri de calciu; a se calcifia. 2. (despre substanțe) a se îmbogăți în carbonat de calciu. (după fr. calcification)

A SE CALCIFICA pers. 3 se calcifică intranz. 1) (despre țesuturi) A se întări prin depunere de calciu. 2) (despre substanțe) A acumula carbonat de calciu. /Din calciu

calcificare s. f., g.-d. art. calcificării; pl. calcificări

calcificare s. f., g.-d. art. calcificării; pl. calcificări

calcificare s. f., g.-d. art. calcificării; pl. calcificări

calcifia (a se ~) (rar) (desp. -fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se calcifiază, imperf. 3 pl. se calcifiau; conj. prez. 3 să se calcifieze (desp. -fi-e-); ger. calcifiindu-se (desp. -fi-in-)

calcifica (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se calcifică, imperf. 3 pl. se calcificau; conj. prez. 3 să se calcifice; ger. calcificându-se

calcifiere (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. calcifierii; pl. calcifieri

calcifia (a se ~) (rar) (-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se calcifiază, 1 pl. ne calcifiem (-fi-em); conj. prez. 3 să se calcifieze; ger. calcifiindu-se (-fi-in)

calcifica (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se calcifică

calcifiere (-fi-e-) s. f., g.-d. art. calcifierii; pl. calcifieri

calcifia vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. calcifiază, 1 pl. calcifiem (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. calcifieze; ger. calcifiind (sil. -fi-ind)

calcifica vb., ind. prez. 3 sg. și pl. calcifică; conj. prez. 3 sg. și pl. calcifice

calcifiere s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. calcifierii; pl. calcifieri

calcifia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. calcifiază, ger. calcifiind)

calcifica (ind. prez. 3 sg. și pl. calcifică)

CALCIFICARE s. v. calcifiere.

CALCIFICARE s. calcifiere. (~ a unui țesut.)

CALCIFIA vb. a se calcifica. (Țesutul s-a ~.)

CALCIFICA vb. v. calcifia.

CALCIFIERE s. calcificare. (~ a unei substanțe.)

CALCIFIA vb. a se calcifica. (Țesutul s-a ~.)

CALCIFICA vb. a se calcifia. (O substanță se poate ~.)

CALCIFIERE s. calcificare. (~ a unei substanțe.)