2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALAMÍNĂ, calamine, s. f. Reziduu de cărbune provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă, care se depune pe pereți, pe bujii etc., provocând perturbații în funcționarea acestuia. – Din fr. calamine.

CALAMÍNĂ, calamine, s. f. Reziduu de cărbune provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă, care se depune pe pereți, pe bujii etc., provocând perturbații în funcționarea motorului. – Din fr. calamine.

CALAMÍNĂ s. f. Reziduu de cărbune depus în motoarele cu ardere internă. – Fr. calamine.

CALAMÍNĂ s.f. 1. Reziduu care rămâne după arderea carburantului în cilindrul motoarelor cu ardere internă. 2. Silicat hidratat natural de zinc, care devine fosforescent prin frecare; hemimorfit. [Pl. -ne. / < fr. calamine, cf. lat.t. calamina].

CALAMÍNĂ s. f. 1. reziduu din arderea carburantului în cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. silicat hidratat natural de zinc; hemimorfit. (< fr. calamine, lat. calamina)

CALAMÍNĂ ~e f. Reziduu provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă. /<fr. calamine

*calamínă f., pl. e (mlat. calamina, alterațiune din cadmia. V. cadmie). Min. Silicat idratat natural de zinc, fosforescent pin frecare. V. tutea.

CALAMINÁ vb. refl. a se acoperi cu calamină. (< fr. calaminer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calamínă s. f., g.-d. art. calamínei; pl. calamíne

calamínă s. f., g.-d. art. calamínei; pl. calamíne

calaminá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. calamineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALAMÍNĂ s. (MIN.) hemimorfit.

Intrare: calamină
calamină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calami
  • calamina
plural
  • calamine
  • calaminele
genitiv-dativ singular
  • calamine
  • calaminei
plural
  • calamine
  • calaminelor
vocativ singular
plural
Intrare: calamina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calamina
  • calaminare
  • calaminat
  • calaminatu‑
  • calaminând
  • calaminându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • calaminea
(să)
  • calamineze
  • calamina
  • calamină
  • calaminase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • calaminea
(să)
  • calamineze
  • calaminau
  • calamina
  • calaminaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calamină

  • 1. Reziduu de cărbune provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă, care se depune pe pereți, pe bujii etc., provocând perturbații în funcționarea acestuia.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Silicat hidratat natural de zinc, care devine fosforescent prin frecare.
    surse: DN sinonime: hemimorfit

etimologie: