2 intrări

Articole pe această temă:

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALAMÁR, calamari, s. m. (La pl.) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de opt brațe și două tentacule (Loligo); (și la sg.) animal din acest gen. [Var.: calmár s. m.] – Din fr. calmar.

calmar sm [At: GOLESCU, Î. 81 / V: ~lamare, ~lam~, călăm~ sn / Pl: ~i / E: fr calmar] 1 (Lpl) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo). 2 (Șls) Animal din genul calamari (1).

călămár sm vz calmar

călăma sf vz călimară

călămắr sf vz călimară

călimár sn vz călimară

călima sf [At: AXINTE URICARUL, ap. LET. II, 144/1 / V: ~lăm~ (pl: ~lămări), ~lemăr sn, (pl: ~lemaruri), ~lem~ (pl: ~lemări), ~ar (pl: ~ruri sn), (Trs) ~măr sn, (înv) ~riu sn, ~re / Pl: ~mări / E: ngr ϰαλαμάρις, bg калимар] Vas mic de metal, de sticlă, de material plastic etc. în care se ține cerneala. corectată

CĂLĂMÁRĂ s. f. v. călimară.

CĂLĂMÁRĂ s. f. v. călimară.

CĂLĂMÁRĂ s. f. v. călimară.

CĂLĂMÁRĂ s. f. v. călimară.

CĂLIMÁRĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala. [Var.: (înv.) călămáră s. f.] – Din ngr. kalamári.

CĂLIMÁRĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala. [Var.: (înv.) călămáră s. f.] – Din ngr. kalamári.

CALMÁR, calmari, s. m. (La pl.) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. calmar.

CĂLĂMẮR s. n. v. călimară.

CĂLIMÁR s. n. v. călimară.

CĂLIMÁRĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de porțelan sau de metal, în care se ține cerneala. Mîna pe condei punea. În călimări îl muia. TEODORESCU, P. P. 601. ◊ Fig. Din călimara nopții... Se-aprinde-acum lumina. ANGHEL-IOSIF. C. M. I 151. – Variante: călămáră (CARAGIALE, O. VII 195, CREANGĂ, A. 12) s. f., călimár (MACEDONSKI, O. III 79), călămăr (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176) s. n.

CĂLIMÁRĂ, călimări, s. f. Vas mic în care se ține cerneala. [Var.: călămáră s. f.] – Ngr. kalamári.

CALMÁR s.m. Moluscă asemănătoare cu sepia, cu înotătoarele scurte și triunghiulare, și având în jurul gurii zece tentacule. [< fr. calmar].

CALMÁR s. m. cefalopod, asemănător cu sepia, cu înotătoare scurte, triunghiulare și gura înconjurată de tentacule. (< fr. calmar)

CALMÁR ~i m. 1) Moluscă marină comestibilă, cu corpul alungit, înzestrată cu înotătoare triunghiulare și tentacule scurte în jurul gurii. /<fr. calmar

CĂLIMÁRĂ ~ări f. Vas mic (de sticlă, de porțelan etc.) pentru cerneală. [G.-D. călimării] /<ngr. kalamári

călimări f. pl. vas mic (de sticlă, porțelan sau lemn) cu cerneală de scris [Gr. mod. CALAMÀRI].

arată toate definițiile

Intrare: calamar / calmar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calamar
  • calamarul
  • calamaru‑
plural
  • calamari
  • calamarii
genitiv-dativ singular
  • calamar
  • calamarului
plural
  • calamari
  • calamarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calmar
  • calmarul
  • calmaru‑
plural
  • calmari
  • calmarii
genitiv-dativ singular
  • calmar
  • calmarului
plural
  • calmari
  • calmarilor
vocativ singular
plural
călămar1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călămar
  • călămarul
plural
  • călămari
  • călămarii
genitiv-dativ singular
  • călămar
  • călămarului
plural
  • călămari
  • călămarilor
vocativ singular
plural
Intrare: călimară
călimară substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călima
  • călimara
plural
  • călimări
  • călimările
genitiv-dativ singular
  • călimări
  • călimării
plural
  • călimări
  • călimărilor
vocativ singular
plural
călămară substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călăma
  • călămara
plural
  • călămări
  • călămările
genitiv-dativ singular
  • călămări
  • călămării
plural
  • călămări
  • călămărilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călimar
  • călimarul
plural
  • călimaruri
  • călimarurile
genitiv-dativ singular
  • călimar
  • călimarului
plural
  • călimaruri
  • călimarurilor
vocativ singular
plural
călămar2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călămar
  • călămarul
plural
  • călămaruri
  • călămarurile
genitiv-dativ singular
  • călămar
  • călămarului
plural
  • călămaruri
  • călămarurilor
vocativ singular
plural
călămăr substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călămăr
  • călămărul
plural
  • călămăruri
  • călămărurile
genitiv-dativ singular
  • călămăr
  • călămărului
plural
  • călămăruri
  • călămărurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calamar / calmar calmar călămar

  • 1. (la) plural Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de opt brațe și două tentacule (Loligo).
    surse: DEX '09

etimologie:

călimară călămară călimar călămar călămăr

  • 1. Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Mîna pe condei punea. În călimări îl muia. TEODORESCU, P. P. 601.
      surse: DLRLC
    • figurat Din călimara nopții... Se-aprinde-acum lumina. ANGHEL-IOSIF. C. M. I 151.
      surse: DLRLC

etimologie: