3 intrări

Articole pe această temă:

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALAMÁR, calamari, s. m. (La pl.) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de opt brațe și două tentacule (Loligo); (și la sg.) animal din acest gen. [Var.: calmár s. m.] – Din fr. calmar.

calmar sm [At: GOLESCU, Î. 81 / V: ~lamare, ~lam~, călăm~ sn / Pl: ~i / E: fr calmar] 1 (Lpl) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo). 2 (Șls) Animal din genul calamari (1).

călămár sm vz calmar

călămắr sf vz călimară

CALMÁR, calmari, s. m. (La pl.) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. calmar.

CĂLĂMẮR s. n. v. călimară.

CALMÁR s.m. Moluscă asemănătoare cu sepia, cu înotătoarele scurte și triunghiulare, și având în jurul gurii zece tentacule. [< fr. calmar].

CALMÁR s. m. cefalopod, asemănător cu sepia, cu înotătoare scurte, triunghiulare și gura înconjurată de tentacule. (< fr. calmar)

CALMÁR ~i m. 1) Moluscă marină comestibilă, cu corpul alungit, înzestrată cu înotătoare triunghiulare și tentacule scurte în jurul gurii. /<fr. calmar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calamár / calmár s. m., pl. calamári / calmári

calmár s. m., pl. calmári


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

calamár (calamári), s. m. – Gen de cefalopode comestibile. Ngr. ϰαλαμάρις, cf. it. calamaio, sp. calamar, sl. kalamari.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CALMAR (< fr., germ.) s. m. Cefalopod comestibil din genul Loligo, cu corpul alungit, conic, de 8-50 cm, cu înotătoarele triunghiulare și gura înconjurată de 10 tentacule; trăiește în M. Mediterană și în Oc. Atlantic. Pielea de c. este utilizată în marochinărie.

Intrare: calamar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calamar
  • calamarul
  • calamaru‑
plural
  • calamari
  • calamarii
genitiv-dativ singular
  • calamar
  • calamarului
plural
  • calamari
  • calamarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calmar
  • calmarul
  • calmaru‑
plural
  • calmari
  • calmarii
genitiv-dativ singular
  • calmar
  • calmarului
plural
  • calmari
  • calmarilor
vocativ singular
plural
Intrare: călămar
călămar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: călămăr
călămăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)