17 definiții pentru calaican calacan călacan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALAICÁN s. n. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, folosit ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor în agricultură. [Var.: calacán, călacán s. n.] – Din ngr. kalakánthi.

CALAICÁN s. n. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, întrebuințat ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor din agricultură. [Var.: calacán, călacán s. n.] – Din ngr. kalakánthi.

CALAICÁN s. n. Sulfat feros, de culoare verde cînd e cristalizat, întrebuințat la colorat, iar în medicina populară ca dezinfectant; chiclaz. Matache fusese uns pe mîni cu calaican. CARAGIALE, la TDRG. – Pronunțat: -lai-. – Variante: călacán (CREANGĂ, A. 82), calacán (CONTEMPORANUL, I 165) s. n.

CALAICÁN s. n. Sulfat feros, de culoare verde când este cristalizat, întrebuințat ca dezinfectant și colorant. [Pr.: -lai-.Var.: calacán, călacán s. n.] – Ngr. kalaháni.

CALAICÁN n. pop. Substanță cristalină de culoare verde-deschisă, având diferite întrebuințări (în combaterea dăunătorilor în agricultură, ca materie colorantă etc.); sulfat de fier. [Sil. -lai-] /<ngr. kalakánthi

calaican n. sulfat de fier (Mold. călăcan): hârbul cu călăcan. CR. [Gr. mod. KALAKANTHI (= gr. vechiu hálkanthon).

călacán sms vz calaican

CALACÁN s. n. v. calaican.

CALACÁN s. n. v. calaican.

CALACÁN s. n. v. calaican.

CĂLACÁN s. n. v. calaican.

CĂLACÁN s. n. v. calaican.

CĂLACÁN s. n. v. calaican.

CĂLACÁN s. n. v. calaican.

calacán n. (ngr. kalaháni, d. vgr. hálkanthon; sîrb. kalakan. Mold. Sulfat de fer, verziŭ la coloare. – În Munt. calaĭcan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calaicán s. n. (sil. -lai-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALAICÁN s. v. sulfat feros.

CALAICAN s. (CHIM.) melanterit, sulfat feros, (reg.) galițcă, piatră-verde, (Mold. și Bucov.) chiclaz.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

calaicán s. m. – Sulfat de fier. – Var. calacan, călăcan. Ngr. ϰαλαχάνι (DAR), cf. sb. kalakan.Der. calaicănit, adj. (vopsit în verde).

Intrare: calaican
  • silabație: ca-lai-can
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calaican
  • calaicanul
  • calaicanu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • calaican
  • calaicanului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calacan
  • calacanul
  • calacanu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • calacan
  • calacanului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călacan
  • călacanul
  • călacanu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • călacan
  • călacanului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calaican calacan călacan

  • 1. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, folosit ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor în agricultură.
    exemple
    • Matache fusese uns pe mîni cu calaican. CARAGIALE, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: