17 definiții pentru calaican calacan călacan
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CALAICÁN s. n. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, folosit ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor în agricultură. [Var.: calacán, călacán s. n.] – Din ngr. kalakánthi.
CALAICÁN s. n. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, întrebuințat ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor din agricultură. [Var.: calacán, călacán s. n.] – Din ngr. kalakánthi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viorelgrosu
- acțiuni
CALAICÁN s. n. Sulfat feros, de culoare verde cînd e cristalizat, întrebuințat la colorat, iar în medicina populară ca dezinfectant; chiclaz. Matache fusese uns pe mîni cu calaican. CARAGIALE, la TDRG. – Pronunțat: -lai-. – Variante: călacán (CREANGĂ, A. 82), calacán (CONTEMPORANUL, I 165) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALAICÁN s. n. Sulfat feros, de culoare verde când este cristalizat, întrebuințat ca dezinfectant și colorant. [Pr.: -lai-. – Var.: calacán, călacán s. n.] – Ngr. kalaháni.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CALAICÁN n. pop. Substanță cristalină de culoare verde-deschisă, având diferite întrebuințări (în combaterea dăunătorilor în agricultură, ca materie colorantă etc.); sulfat de fier. [Sil. -lai-] /<ngr. kalakánthi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
calaican n. sulfat de fier (Mold. călăcan): hârbul cu călăcan. CR. [Gr. mod. KALAKANTHI (= gr. vechiu hálkanthon).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calaĭcán, V. calacan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CALACÁN s. n. v. calaican.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CALACÁN s. n. v. calaican.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viorelgrosu
- acțiuni
CALACÁN s. n. v. calaican.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALACÁN s. n. v. calaican.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂLACÁN s. n. v. calaican.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂLACÁN s. n. v. calaican.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂLACÁN s. n. v. calaican.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLACÁN s. n. v. calaican.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
călacán sms vz calaican
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calacán n. (ngr. kalaháni, d. vgr. hálkanthon; sîrb. kalakan. Mold. Sulfat de fer, verziŭ la coloare. – În Munt. calaĭcan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
calaicán (-lai-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
calaicán s. n. (sil. -lai-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
calaican (3 sil.)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CALAICÁN s. v. sulfat feros.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CALAICAN s. (CHIM.) melanterit, sulfat feros, (reg.) galițcă, piatră-verde, (Mold. și Bucov.) chiclaz.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
calaicán s. m. – Sulfat de fier. – Var. calacan, călăcan. Ngr. ϰαλαχάνι (DAR), cf. sb. kalakan. – Der. calaicănit, adj. (vopsit în verde).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: ca-lai-can
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
calaican calacan călacan
- 1. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, folosit ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor în agricultură.exemple
- Matache fusese uns pe mîni cu calaican. CARAGIALE, la TDRG.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba neogreacă kalakánthisurse: DEX '98 DEX '09