11 definiții pentru calțavetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALȚAVÉTĂ, calțavete, s. f. (Înv. și reg.) Jartieră. – Din ngr. kaltsodéta.

CALȚAVÉTĂ, calțavete, s. f. (Înv. și reg.) Jartieră. – Din ngr. kaltsodéta.

calțavétă sf [At: NEGRUZZI, S. III, 265/7 / Pl: ~te / E: ngr ϰαλτζοδετα] (Înv) 1 (Reg) Jartieră. 2 (Îe) A lega ~ ta A arăta supunere mare unei femei (iubite). 3 (Îs) Ordinul ~ tei Ordinul jartierei.

CALȚAVÉTĂ, calțavete, s. f. (Înv. și reg.) Jartieră. – Ngr. kaltsodeta.

CALȚAVÉTĂ ~e f. înv. Accesoriu de îmbrăcăminte, în formă de bandă elastică, care ține ciorapul întins pe picior; jartieră. /<ngr. kaltsodéta

calțavétă f., pl. e (ngr. kaltsodéta, d. káltsa [it. calza], colțun, cĭorap, și -deta, care leagă. V. călțun). Legătura care ține cĭorapu pe picĭor (de ordinar elastică). Un ordin cavaleresc în Anglia. – Azĭ maĭ mult jartieră, un barbarizm pe care poporu nu l-a primit încă în est.

calțavete f. pl. jaretiere. [Gr. mod. KALTZODÉTA].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calțavétă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. calțavétei; pl. calțavéte

calțavétă s. f., pl. calțavéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALȚAVÉTĂ s. v. jartieră.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

calțavétă (calțavéte), s. f. – Jartieră. – Mr. călțăvetă. Ngr. ϰαλτζοδέτα, din it. calzetta (DAR; Gáldi, Dict., 157). Rezultatul fonetic este normal; pentru rezultatul rom. al lui δ gr., cf. ivră.

Intrare: calțavetă
calțavetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calțave
  • calțaveta
plural
  • calțavete
  • calțavetele
genitiv-dativ singular
  • calțavete
  • calțavetei
plural
  • calțavete
  • calțavetelor
vocativ singular
plural

calțavetă

etimologie:

  • limba neogreacă kaltsodéta (ϰαλτζοδετα)
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM MDA2 NODEX