2 intrări

33 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caísă sf [At: SLAVICI, N. II, 183 / A: cáisă / P: ca-i~ / Pl: ~se / E: ngr ] Fruct al caisului (1), de culoare galbenă-portocalie, gustos și aromat Si: (reg) apricoasă, caisină (1), garofoană, gorgeolană, jordolină, măgdălană, măndulă, tinghirea, zorzolină.

i2 [At: CORES1, PS. 300 / Pzi: ~iesc / E: каютиѩсѧ] 1 vr A regreta. 2 vr A recunoaște că a greșit. 3 vt (Rar) A compătimi pe cineva.

căi1 c [At: BIBICESCU, P. P. 461 / E: nct] (Reg) Căci.

căiesc, ~ească a [At: ȘEZ. VIII, 112 / Pl: ~ești / E: cai (pil cal) + -esc] 1 Privitor la cal. 2 Specific calului. 3 Care aparține calului. 4 Care provine de la cal.

CAÍSĂ, caise, s. f. Fructul caisului, de culoare galbenă-portocalie, gustos și parfumat. – Din ngr. kaisí (pl. kaísia).

CAÍSĂ, caise, s. f. Fructul caisului, de culoare galbenă-portocalie, gustos și parfumat. – Din ngr. kaisí (pl. kaísia).

CĂÍ, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen.

CĂÍ, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen.

CAÍSĂ, caise, s. f. Fructul caisului, de culoare galbenă-portocalie, gustos și parfumat. Buzele ei desfăcute ca și caisa răscoaptă. SLAVICI, O. I 199. – Accentuat și: cáisă (pronunțat cai-).

CĂÍ, căiesc, vb. IV. 1. Refl. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de», «pentru» sau prin conj. «că», «pentru că») A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște o greșeală făcută. Unul spuse că se va căi cît va trăi el, pentru că a osîndit pe un om drept. ISPIRESCU, L. 367. Nu face una ca asta că te-i căi mai pe urmă. ALECSANDRI, T. 332. I-aș spune și nu-ndrăznesc, Aș tăcea și mă căiesc. HODOȘ, P. P. 31. 2. Tranz. (Rar) A compătimi, a plînge pe cineva; a căina. Iar pe drum cine trecea... Tot pe Badiul mi-l căia. TEODORESCU, P. P. 549.

CAÍSĂ, caise, s. f. Fructul caisului, de culoare galbenă-portocalie, gustos și parfumat. – Din cais.

CĂÍ, căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Slav (v. sl. kajati sen).

CAÍSĂ ~e f. Fructul caisului. [G.-D. caisei; Sil. ca-i-] /<ngr. kaisi

A SE CĂÍ mă ~iésc intranz. A fi cuprins de regret; a-i părea rău; a regreta. /<sl. kajati

caisă f. fructul comestibil al caisului.

căì v. 1. a plânge pe cineva, a-i părea rău de ceva; 2. a se întrista cugetând la o greșală comisă, a simți o sinceră părere de rău. [Slav. KAĬATI].

caísă f., pl. e (ngr. kăísi, d. turc. kaĭsy, caisă, zarzără cu sîmburele dulce; bg. sîrb. kaĭsiĭa). Munt. vest. Fruct de cais orĭ de zarzăr (indiferent). Munt. est. Mold. Zarzără mare cu sîmburele dulce. – În Olt. cáisă.

2) căĭésc (mă) v. refl. (vsl. kaĭati sen, a se căi. V. și pocăĭesc). Regret ceĭa ce am făcut eŭ: mă căĭesc de fapta mea, c’am făcut asta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caísă s. f., g.-d. art. caísei; pl. caíse

!căí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se căiéște, imperf. 3 sg. se căiá; conj. prez. 3 să se căiáscă

caísă s. f., g.-d. art. caísei; pl. caíse

căí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căiésc, imperf. 3 sg. căiá; conj. prez. 3 sg. și pl. căiáscă

căesc, căiască 3 conj., căiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAÍSĂ s. (BOT.) (prin Transilv.) măgdălană, tinghirea.

CĂÍ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.

CĂÍ vb. 1. a se pocăi, a regreta, (reg.) a se măcădui, (prin Transilv. și Mold.) a(-și) bănui, (prin Transilv.) a șăinăli, (înv.) a se înfrânge, a jeli, a jelui, a se scârbi, a se smeri. (Se ~ pentru cele făcute.) 2. v. pocăi.

CAI s. (BOT.) (prin Transilv.) măgdălană, tinghirea.

I vb. 1. a se pocăi, a regreta, (reg.) a se măcădui, (prin Transilv. și Mold.) a(-și) bănui, (prin Transilv.) a șăinăli, (înv.) a se înfrînge, a jeli, a jelui, a se scîrbi, a se smeri. (Se ~ pentru cele făcute.) 2. (BIS.) a se pocăi, (inv.) a se spăsi.

i vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

căí (-ăésc, -ít), vb.1. A căina, a compătimi pe cineva. – 2. (Refl.) A regreta, a-i părea rău, a avea remușcări. Sl. kajati sę, kajǫ sę „a face penitență” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 285; Cihac, II, 37). Cf. căina și pocăi. Der. căială, s. f. (regret, remușcare); căință, s. f. (părere de rău); necăință, s. f. (lipsă de căință).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

caisă, caise s. f. (er.) testicul.

Nea Caisă s. (iron.) nume generic dat unei persoane de sex bărbătesc, de al cărui nume real nu-și amintește vorbitorul.

Intrare: caisă
  • silabație: -i-să
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cai
  • caisa
plural
  • caise
  • caisele
genitiv-dativ singular
  • caise
  • caisei
plural
  • caise
  • caiselor
vocativ singular
plural
Intrare: căi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • căiește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căiesc
(să)
  • căiesc
  • căiam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • căiești
(să)
  • căiești
  • căiai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • căiește
(să)
  • căiască
  • căia
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • căiam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • căiați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • căiesc
(să)
  • căiască
  • căiau
  • i
  • iseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)