CACOGRAFIE, cacografii, s. f. (Rar) Ortografiere greșită. – Din fr. cacographie.

cacografie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr cacographie] Ortografiere greșită.

CACOGRAFIE, cacografii, s. f. Ortografiere greșită. – Din fr. cacographie.

CACOGRAFIE s.f. Ortografiere greșită. [Gen. -iei. / < fr. cacographie, cf. gr. kakos – rău, graphein – a scrie].

CACOGRAFIE s. f. scriere incorectă, cu deformarea cuvintelor și cu greșeli de sintaxă, la afazici. (< fr. cacographie)

CACOGRAFIE ~i f. Ortografie greșită. /<fr. cacographie

cacografie (desp. -co-gra-) (rar) s. f., art. cacografia, g.-d. art. cacografiei; pl. cacografii, art. cacografiile (desp. -fi-i-)

cacografie (-co-gra-) (rar) s. f., art. cacografia, g.-d. art. cacografiei; pl. cacografii, art. cacografiile

cacografie s. f. (sil. -gra-) → grafie

CACOGRAFIE s. f. (< fr. cacographie, cf. gr. kakos „rău” + graphein „a scrie”): ortografiere greșită, ca în formulările ma trimis (în loc de: m-a trimis); întro zi (în loc de: într-o zi); sa dus (în loc de: s-a dus) etc. Termen rar folosit în lingvistica românească.

CACO- „urît, greșit, defectuos”. ◊ gr. kakos „rău” > fr. caco-, it. id., engl. id., germ. kako- > rom. caco-. □ ~chilie (v. -chilie), s. f., stare patologică a sucului gastric; ~colie (v. -colie₁), s. f., stare anormală a fierii; ~epie (v. -epie), s. f., pronunție greșită; ~fazie (v. -fazie), s. f., vorbire incorectă, cu deformarea și substituirea cuvintelor; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., asociație dezagreabilă de sunete sau de cuvinte; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre plante) care prezintă structură genetică nefavorabilă; sin. cacogenic; ~genic (v. -genic), adj., cacogen*; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Dezvoltare anormală a unei structuri sau formații anatomice. 2. Incapacitatea plantelor la hibridație; ~geuzie (v. -geuzie), s. f., senzație falsă de gust dezagreabil; ~grafie (v. -grafie), s. f., ortografiere greșită; ~lalie (v. -lalie), s. f., vorbire defectuoasă; ~logie (v. -logie₁), s. f., construcție gramaticală greșită; ~melie (v. -melie), s. f., deformație congenitală a picioarelor; ~plazie (v. -plazie), s. f., 1. Creștere patologică. 2. Structură sau formație anatomică defectuoasă; ~pragie (v. -pragie), s. f., deviere de la normal a funcțiilor nutritive; ~stomie (v. -stomie), s. f., miros dezagreabil al gurii; ~trofie (v. -trofie), s. f., nutriție defectuoasă.