10 definiții pentru cacofonic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CACOFÓNIC, -Ă, cacofonici, -ce, adj. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie. – Din fr. cacophonique.

CACOFÓNIC, -Ă, cacofonici, -ce, adj. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie. – Din fr. cacophonique.

cacofónic, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cacophonique] 1 Care are caracter de cacofonie (1). 2 Care conține o cacofonie (1). 3 Lipsit de armonie.

CACOFÓNIC, -Ă, cacofonici, -e, adj. Care produce cacofonie; lipsit de armonie.

CACOFÓNIC, -Ă, cacofonici, -ce, adj. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie. – Fr. cacophonique.

CACOFÓNIC, -Ă adj. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie. [< fr. cacophonique].

CACOFÓNIC, -Ă adj. care produce o cacofonie; lipsit de armonie. (< fr. cacophonique)

CACOFÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care produce o cacofonie. /<fr. cacophonique

*cacofónic, -ă adj. (d. cacofonie). Care produce cacofonie. Adv. În mod cacofonic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cacofónic adj. m., pl. cacofónici; f. cacofónică, pl. cacofónice

Intrare: cacofonic
cacofonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cacofonic
  • cacofonicul
  • cacofonicu‑
  • cacofonică
  • cacofonica
plural
  • cacofonici
  • cacofonicii
  • cacofonice
  • cacofonicele
genitiv-dativ singular
  • cacofonic
  • cacofonicului
  • cacofonice
  • cacofonicei
plural
  • cacofonici
  • cacofonicilor
  • cacofonice
  • cacofonicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cacofonic

  • 1. Care produce o cacofonie; lipsit de armonie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: