CAȘ subst. 1. Caș, Gr. (17 A V 143); -u, (Viciu 33; Buc); -u, (Isp. IV¹); Cașul, Apostul, 1759 (BCI VII 32); – I. (17 A III 167); – Toader (Bîr II); – Ionașco (Glos). 2. Cașin t. explicat de Drăganu (p. 542) ca n. de persoană din subst. caș < caseus; Cașin b. (C Bog); – Stan, 1443 (Dm), cf. Kašin porecla unui cnez rus la 1550 Čičagov 49); Cașen s. (Dm); -ul s. (C Bog). 3. + -otă: Cașot b. (17 B III 54); -ă vecin (Ștef;C Ștef; Sur I; 17 A 273; 17 B IV 199). 4. Cășol, Lupul (Sur VII 213); -ești s. (Dm).