Definiția cu ID-ul 570432:

cĭocănésc v. tr. (d. cĭocan; rus. čekanitĭ, a cĭocăni). Lovesc cu cĭocanu saŭ cu cĭocu. Bocănesc, bat (de ex., la ușă). Fig. Sfătuĭesc mult timp: eŭ destul l-am cĭocănit, dar el nu m’a ascultat. Bat capu, plictisesc cu vorba.