Definiția cu ID-ul 908601:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÎNÉPĂ s. f. 1. Plantă textilă cu tulpina înaltă și dreaptă și cu frunze dințate, purtînd (cea de vară) numai flori bărbătești sau (cea de toamnă) numai flori femeiești; se cultivă pentru fibrele sale care se scot de pe tulpină și pentru uleiul care se extrage din semințe (Cannabis sativa). (Cu sens colectiv) Mă dau iute pe-o creangă mai spre poale, și o dată fac: zup! în niște cînepă. CREANGĂ, A. 40. [Sticletele] zboară, la cînepă se lasă, Ciupește două fire. NEGRUZZI, S. II 302. Avem cînepă de vară, Ș-o mîncă focul pe-afară, Iară cînepă de toamnă în șopron stă ca o doamnă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 457. ◊ Expr. (Glumeț) Cînepa-dracului = păr (încîlcit), plete. Cînd se duce băiatul acasă fără nici un purcel, îl înhață moșneagul de cînepa-dracului, și-i trage o sfîntă de bătaie. ȘEZ. II 154. ◊ Compus: cînepa-codrului = cînepioară (2). 2. Fibrele textile scoase de pe tulpina plantei descrise mai sus. [Oamenii] sînt îmbrăcați în pantaloni largi de cînepă. BOGZA, C. O. 183. Avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui. CREANGĂ, P. 107. Fetele de la Veza Nu știu toarce cînepă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452.