2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căznit5, ~ă a [At: ANTIM, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: căzni2] 1 (D. lucruri) Care este prost executat. 2 Stricat2.

căznit2 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: căzni2] 1-2 Căznire2 (1-2).

căznit4, ~ă [At: ANTIM, ap. TDRG / V: căsn~ / Pl: ~iți, ~e / E: căzni1] 1-2 smf, a (Om) chinuit2. 3-4 smf, a (Om) necăjit2. 5-6 smf, a (Om) batjocorit2. 7-8 smf, a (Om) siluit2. 9-10 smf, a (Om) păcălit2. 11-12 smf, a (Om) sârguincios. 13 av Cu mari eforturi.

căznit1 sn [At: DA / V: căsn~ / Pl: ~uri / E: căzni1] 1-6 Căznire1 (1-6).

căznit6, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: căzni3 ] (D. oameni) Care vorbește mult.

căznit3 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: căzni3] Căznire3.

CĂZNÍT, -Ă, căzniți, -te, adj. 1. Muncit, împilat, asuprit, torturat. 2. Făcut cu mult efort (și fără prea mare succes). – V. căzni.

CĂZNÍT, -Ă, căzniți, -te, adj. 1. Muncit, împilat, asuprit, torturat. 2. Făcut cu mult efort (și fără prea mare succes). – V. căzni.

CĂZNÍT, -Ă, căzniți, -te, adj. (Despre persoane) Muncit, împilat, asuprit, chinuit. Ce-ai fost tu, Mărie, pîna ieri? – O vădană slabă și căznită. DESLIU, în POEZ. N. 169.

CĂZNÍT, -Ă, căzniți, -te, adj. Muncit, împilat, asuprit, torturat. – V. căzni.

căzni2 vt [At: LB / Pzi: ~nésc / E: cf caznă2] 1 A face un lucru de calitate proastă. 2 A strica.

căzní1 [At: MARDARIE, L. 4263 / V: căsní / Pzi: ~nésc / E: vsl казнити] 1 vt A chinui. 2 vt A tortura. 3 vt A silui. 4 vt A necăji. 5 vt A sâcâi. 6 vt A batjocori. 7 vt A păcăli. 8 vr A suferi. 9 vr A se strădui. 10 vr A se ocupa cu ceva. 11 vr (Rar) A se înșela. 12 vr (Mol) A se screme.

căzní3 vt [At: DA / Pzi: ~nésc / E: cf cazanie] (Trs) A vorbi mult Cf a băsni.

CĂZNÍ, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă.

CĂZNÍ, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă.

CĂZNÍ, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă.

CĂZNÍ, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă pentru realizarea unui lucru, a se munci. Bătrînul, care părea că doarme lungit pe spate, deschide ochii, își ascuți auzul, căznindu-se să-și dea seama de ce se întîmplase în jurul său. BART, E. 343. În zadar se căznea să alunge gîndul acesta. SLAVICI, N. UI 210. Se căzni pînă ce îi scoase steapul. ISPIRESCU, L. 326. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») L-am prins [pe băiat] de pe Dunăre, acum sînt șaisprezece ani, și nu era atunci mai mare ca de trei-patru ani. De atunci m-am căznit cu el cum am putut. RETEGANUL, P. III 8. 2. Tranz. A tortura, a munci. Pe slujitorii și pe preoții lor îi căzni. ODOBESCU, S. A. 100. Unchiul său... potolise răscoala... pedepsind pe șefi cu mare cruzime, căznind pe unii la alții tăindu-le capul, pe alții spînzurîndu-i. BĂLCESCU, O. II 166. Bate-l, măre, și-l căznește... Cu chinuri mi-l canunește. TEODORESCU, P. P. 95. Absol. Codrii și dmmurile împănate de cete de hoți, care jefuiau și căzneau. GHICA, S. 492.

A SE CĂZNÍ mă ~ésc intranz. 1) A se supune unei cazne; a se chinui. 2) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se chinui; a se necăji; a se osteni; a se obosi; a se munci. /Din caznă

A CĂZNÍ ~ésc tranz. A face să se căznească; a supune unei cazne; a chinui. /Din caznă

căznì v. 1. a supune la caznă, a tortura; 2. refl. a avea caznă, a se turmenta.

căznésc v. tr. (vsl. sîrb. kazniti, a pedepsi). Vechĭ. Pedepsesc. Învăț. Arăt. Azĭ Vest Chinuĭesc. Fig. Ostenesc: a căzni caiĭ trăgînd la deal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căzní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căznésc, imperf. 3 sg. căzneá; conj. prez. 3 să căzneáscă

arată toate definițiile

Intrare: căznit
căznit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căznit
  • căznitul
  • căznitu‑
  • căzni
  • căznita
plural
  • căzniți
  • căzniții
  • căznite
  • căznitele
genitiv-dativ singular
  • căznit
  • căznitului
  • căznite
  • căznitei
plural
  • căzniți
  • căzniților
  • căznite
  • căznitelor
vocativ singular
plural
Intrare: căzni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căzni
  • căznire
  • căznit
  • căznitu‑
  • căznind
  • căznindu‑
singular plural
  • căznește
  • căzniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căznesc
(să)
  • căznesc
  • căzneam
  • căznii
  • căznisem
a II-a (tu)
  • căznești
(să)
  • căznești
  • căzneai
  • căzniși
  • căzniseși
a III-a (el, ea)
  • căznește
(să)
  • căznească
  • căznea
  • căzni
  • căznise
plural I (noi)
  • căznim
(să)
  • căznim
  • căzneam
  • căznirăm
  • căzniserăm
  • căznisem
a II-a (voi)
  • căzniți
(să)
  • căzniți
  • căzneați
  • căznirăți
  • căzniserăți
  • căzniseți
a III-a (ei, ele)
  • căznesc
(să)
  • căznească
  • căzneau
  • căzni
  • căzniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căsni
  • căsnire
  • căsnit
  • căsnitu‑
  • căsnind
  • căsnindu‑
singular plural
  • căsnește
  • căsniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căsnesc
(să)
  • căsnesc
  • căsneam
  • căsnii
  • căsnisem
a II-a (tu)
  • căsnești
(să)
  • căsnești
  • căsneai
  • căsniși
  • căsniseși
a III-a (el, ea)
  • căsnește
(să)
  • căsnească
  • căsnea
  • căsni
  • căsnise
plural I (noi)
  • căsnim
(să)
  • căsnim
  • căsneam
  • căsnirăm
  • căsniserăm
  • căsnisem
a II-a (voi)
  • căsniți
(să)
  • căsniți
  • căsneați
  • căsnirăți
  • căsniserăți
  • căsniseți
a III-a (ei, ele)
  • căsnesc
(să)
  • căsnească
  • căsneau
  • căsni
  • căsniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căznit

etimologie:

  • vezi căzni
    surse: DEX '98 DEX '09

căzni căsni

  • 1. reflexiv A se strădui din greu, a depune multă trudă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: munci strădui 4 exemple
    exemple
    • Bătrînul, care părea că doarme lungit pe spate, deschise ochii, își ascuți auzul, căznindu-se să-și dea seama de ce se întîmplase în jurul său. BART, E. 343.
      surse: DLRLC
    • În zadar se căznea să alunge gîndul acesta. SLAVICI, N. II 210.
      surse: DLRLC
    • Se căzni pînă ce îi scoase steapul. ISPIRESCU, L. 326.
      surse: DLRLC
    • L-am prins [pe băiat] de pe Dunăre, acum sînt șaisprezece ani, și nu era atunci mai mare ca de trei-patru ani. De atunci m-am căznit cu el cum am putut. RETEGANUL, P. III 8.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Pe slujitorii și pe preoții lor îi căzni. ODOBESCU, S. A. 100.
      surse: DLRLC
    • Unchiul său... potolise răscoala... pedepsind pe șefi cu mare cruzime, căznind pe unii, la alții tăindu-le capul, pe alții spînzurîndu-i. BĂLCESCU, O. II 166.
      surse: DLRLC
    • Bate-l, măre, și-l căznește... Cu chinuri mi-l canunește. TEODORESCU, P. P. 95.
      surse: DLRLC
    • absolut Codrii și drumurile împănate de cete de hoți, care jefuiau și căzneau. GHICA, S. 492.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • caznă
    surse: DEX '09 DEX '98