3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cătușí v [At: DA / Pzi: ~șésc / E: cătușă] Încătușa.

CĂTUȘÍ vb. IV v. încătușa.

cătușa vt [At: DA / Pzi: ~șéz / E: cătușă] A pune în cătușe.

cătușă sf [At: COD. VOR. 91/4 / V: ~șe, cot~ / Pl: ~șe / E: *cată (< lat catta „pisică”) + -ușă] 1 (Înv) Pisică. 2 (Pan) Cursă de prins șoareci. 3 (Înv) Ancoră. 4 (Lpl) Fiare. 5 (Înv) Unealtă de supliciu în care se puneau mâinile, picioarele sau gâtul criminalilor, nebunilor sau animalelor sălbatice Cf butuc. 6 Fiecare dintre cele două inele metalice legate între ele cu un lanț, cu care se leagă mâinile (și picioarele) arestatului. 7 Bucată de lemn încovoiată, prinsă de capătul dinainte al proțapului (la car, căruță sau plug) sau al tânjelii, în care se îmbucă jugul, fiind prinsă de proțap prin două inele de fier și un cui Cf armăsărel, căprior, chingă, cocoș, japiță, jânchiță. 8 Bucată de lemn care ține părțile ușii ca să nu se desfacă Cf cocoșlău, coțofană, găinar, limba-caprei, primblă, prinsoare, scheamă. 9 (Bot) Cătușnică (2) (Bollota nigra).

încătușa vt [At: ISPIRESCU, I. 88 / Pzi: ez / E: în- + cătușă] 1-2 A lega pe cineva (cu cătușe sau) cu lanțuri. 3 (Fig; d. preocupări, sentimente etc.) A acapara. 4-5 (D. persoane; șfg) A lipsi de libertate (spirituală).

CĂTÚȘĂ, cătușe, s. f. 1. Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă uneori mâinile (și picioarele) arestaților. 2. Plantă erbacee meliferă, cu flori albastre-violacee și cu miros greu (Ballota nigra). [Pl. și: cătuși] – *Cată (< lat. catta „pisică”) + suf. -ușă.

CĂTÚȘĂ, cătușe, s. f. 1. Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă uneori mâinile (și picioarele) arestaților. 2. Plantă erbacee meliferă, cu flori albastre-violacee și cu miros greu (Ballota nigra). [Pl. și: cătuși] – *Cată (< lat. catta „pisică”) + suf. -ușă.

ÎNCĂTUȘÁ, încătușez, vb. I. Tranz. A pune cuiva cătușe; p. ext. a lega pe cineva cu lanțuri; a înlănțui. ♦ Fig. (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală. – În + cătușă.

ÎNCĂTUȘÁ, încătușez, vb. I. Tranz. A pune cuiva cătușe; p. ext. a lega pe cineva cu lanțuri; a înlănțui. ♦ Fig. (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală. – În + cătușă.

CĂTUȘÁ vb. I v. încătușa.

CĂTÚȘĂ, cătușe, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă uneori mîinile (și picioarele) arestaților. Patrulele se întorceau cu un bandit... cu cătușele la mîini. DUMITRIU, V. L. 69. Am trăit cînd se sfărmau cătușe, Cînd se făceau împărății cenușe. BENIUC, în POEZ. N. 68. Condamnații mergeau încet, la pas; cătușele zuruiau ușor. SADOVEANU, O. VI 274. În temniță la Opriș, Unde-mi zace Corbea-nchis... Cu lacăte pe la ușe, Cu mîini dalbe în cătușe. TEODORESCU, P. P. 517. ◊ Fig. Popoarele din țările de democrație populară au smuls țările lor din cătușele imperialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 168, 1/1. – Pl. și: cătuși (CREANGĂ, A. 8).

ÎNCĂTUȘÁ, încătușez, vb. I. Tranz. A pune (cuiva) cătușe; p. ext. a lega (pe cineva) cu lanțuri. Trimise pe Mercur, alergătorul zeilor, ca să puie mîna pe tîlharul de Prometeu, să-l lege cot la cot cu lanțuri și să-l încătușeze pe muntele Caucaz. ISPIRESCU, U. 88. ◊ Fig. Formalismul este exprimat în atitudinea superficială și șablon față de muncă, atitudine care încătușează inițiativa. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2880. ♦ Fig. (Despre sentimente, preocupări etc.) A pune stăpînire (pe cineva). Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți, plutonierul Boiangiu murmură cu un glas răgușit de spaimă. REBREANU, R. II 107. – Variante; cătușá vb. I, cătușí (SBIERA, P. 236) vb. IV.

CĂTÚȘĂ, cătușe, s. f. I. Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă uneori mâinile (și picioarele) arestaților. II. Plantă erbacee cu flori albastre-violete (Ballota nigra). [Pl. și: cătuși] – Lat. catta „pisică” + suf. -ușă.

CĂTÚȘĂ ~e f. Fiecare dintre cele două inele de fier, unite între ele cu un lanț, cu ajutorul cărora se imobilizează mâinile sau picioarele celor arestați. [G.-D. cătușei] /<lat. catta

A ÎNCĂTUȘÁ ~éz tranz. 1) (persoane arestate) A pune în cătușe. 2) fig. (sentimente, stări sufletești etc.) A face să nu se simtă liber; a pune stăpânire. ~ inițiative. /în + cătușă

cătușă f. 1. Tr. (învechit) pisică; 2. bucată de lemn încovoiat care servă a împreuna jugul cu carul; 3. bucată de lemn ce ține doi căpriori ca să nu se desfacă; 4. pl. lanțuri de mâini: cu picioarele în butuci și cu mâinile în cătuși. POP.; 5. plantă vivace cu mirosul greu, abundă în paragini (Ballotta foetida). [Diminutiv din lat. CATTA; sensurile tehnice fac aluziune la ghiarele pisicii, iar accepțiunea botanică la mirosul greu ce exală].

încătușà v. 1. a pune în câtuși; 2. fig. a ținea strâns.

cătúșă f., pl. ĭ (vrom. cătușă, mrom. cîtușă, pisică, d. lat. catta, pisică, cu suf. -ușă; it. gatta, fr. chatte, sp. gata. Tot de aci balta Cătușa, lîngă Galațĭ, aproape de care e și satu Pisica, în Dobr. Cp. cu cățea, raniță. D. rom. vine rut. katúša, pol. katusza, tortură). Lanțurĭ de legat oameniĭ: a pune cătușĭ unuĭ hoț, a pune un hoț în cătușĭ (V. mănușă). Sing. Nord. Jampiță. O plantă labiată ruderală cu miros greŭ (ballóta nigra), care seamănă cu cătușnica, o buruĭană care place pisicilor.

încătușéz v. tr. Pun cătușĭ, leg în cătușĭ, înlănțuĭesc, incatenez. Fig. A încătușa libertatea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cătúșă s. f., art. cătúșa, g.-d. art. cătúșei; pl. cătúșe

încătușá (a ~) vb., ind. prez. 3 încătușeáză, 1 pl. încătușắm; conj. prez. 3 încătușéze; ger. încătușấnd

cătúșă s. f., art. cătúșa, g.-d. art. cătúșei; pl. cătúșe

arată toate definițiile

Intrare: cătuși
cătuși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cătușă
cătușă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cătușă
  • cătușa
plural
  • cătușe
  • cătușele
genitiv-dativ singular
  • cătușe
  • cătușei
plural
  • cătușe
  • cătușelor
vocativ singular
plural
cătușă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cătușă
  • cătușa
plural
  • cătuși
  • cătușile
genitiv-dativ singular
  • cătuși
  • cătușii
plural
  • cătuși
  • cătușilor
vocativ singular
plural
Intrare: încătușa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încătușa
  • ‑ncătușa
  • încătușare
  • ‑ncătușare
  • încătușat
  • ‑ncătușat
  • încătușatu‑
  • ‑ncătușatu‑
  • încătușând
  • ‑ncătușând
  • încătușându‑
  • ‑ncătușându‑
singular plural
  • încătușea
  • ‑ncătușea
  • încătușați
  • ‑ncătușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încătușez
  • ‑ncătușez
(să)
  • încătușez
  • ‑ncătușez
  • încătușam
  • ‑ncătușam
  • încătușai
  • ‑ncătușai
  • încătușasem
  • ‑ncătușasem
a II-a (tu)
  • încătușezi
  • ‑ncătușezi
(să)
  • încătușezi
  • ‑ncătușezi
  • încătușai
  • ‑ncătușai
  • încătușași
  • ‑ncătușași
  • încătușaseși
  • ‑ncătușaseși
a III-a (el, ea)
  • încătușea
  • ‑ncătușea
(să)
  • încătușeze
  • ‑ncătușeze
  • încătușa
  • ‑ncătușa
  • încătușă
  • ‑ncătușă
  • încătușase
  • ‑ncătușase
plural I (noi)
  • încătușăm
  • ‑ncătușăm
(să)
  • încătușăm
  • ‑ncătușăm
  • încătușam
  • ‑ncătușam
  • încătușarăm
  • ‑ncătușarăm
  • încătușaserăm
  • ‑ncătușaserăm
  • încătușasem
  • ‑ncătușasem
a II-a (voi)
  • încătușați
  • ‑ncătușați
(să)
  • încătușați
  • ‑ncătușați
  • încătușați
  • ‑ncătușați
  • încătușarăți
  • ‑ncătușarăți
  • încătușaserăți
  • ‑ncătușaserăți
  • încătușaseți
  • ‑ncătușaseți
a III-a (ei, ele)
  • încătușea
  • ‑ncătușea
(să)
  • încătușeze
  • ‑ncătușeze
  • încătușau
  • ‑ncătușau
  • încătușa
  • ‑ncătușa
  • încătușaseră
  • ‑ncătușaseră
verb (VT202)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cătușa
  • cătușare
  • cătușat
  • cătușatu‑
  • cătușând
  • cătușându‑
singular plural
  • cătușea
  • cătușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cătușez
(să)
  • cătușez
  • cătușam
  • cătușai
  • cătușasem
a II-a (tu)
  • cătușezi
(să)
  • cătușezi
  • cătușai
  • cătușași
  • cătușaseși
a III-a (el, ea)
  • cătușea
(să)
  • cătușeze
  • cătușa
  • cătușă
  • cătușase
plural I (noi)
  • cătușăm
(să)
  • cătușăm
  • cătușam
  • cătușarăm
  • cătușaserăm
  • cătușasem
a II-a (voi)
  • cătușați
(să)
  • cătușați
  • cătușați
  • cătușarăți
  • cătușaserăți
  • cătușaseți
a III-a (ei, ele)
  • cătușea
(să)
  • cătușeze
  • cătușau
  • cătușa
  • cătușaseră
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cătuși
  • cătușire
  • cătușit
  • cătușitu‑
  • cătușind
  • cătușindu‑
singular plural
  • cătușește
  • cătușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cătușesc
(să)
  • cătușesc
  • cătușeam
  • cătușii
  • cătușisem
a II-a (tu)
  • cătușești
(să)
  • cătușești
  • cătușeai
  • cătușiși
  • cătușiseși
a III-a (el, ea)
  • cătușește
(să)
  • cătușească
  • cătușea
  • cătuși
  • cătușise
plural I (noi)
  • cătușim
(să)
  • cătușim
  • cătușeam
  • cătușirăm
  • cătușiserăm
  • cătușisem
a II-a (voi)
  • cătușiți
(să)
  • cătușiți
  • cătușeați
  • cătușirăți
  • cătușiserăți
  • cătușiseți
a III-a (ei, ele)
  • cătușesc
(să)
  • cătușească
  • cătușeau
  • cătuși
  • cătușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cătușă ballota

  • 1. Fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă uneori mâinile (și picioarele) arestaților.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Patrulele se întorceau cu un bandit... cu cătușele la mîini. DUMITRIU, V. L. 69.
      surse: DLRLC
    • Am trăit cînd se sfărmau cătușe, Cînd se făceau împărății cenușe. BENIUC, în POEZ. N. 68.
      surse: DLRLC
    • Condamnații mergeau încet, la pas; cătușele zuruiau ușor. SADOVEANU, O. VI 274.
      surse: DLRLC
    • În temniță la Opriș, Unde-mi zace Corbea-nchis... Cu lacăte pe la ușe, Cu mîini dalbe în cătușe. TEODORESCU, P. P. 517.
      surse: DLRLC
    • figurat Popoarele din țările de democrație populară au smuls țările lor din cătușele imperialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 168, 1/1.
      surse: DLRLC
  • 2. Plantă erbacee meliferă, cu flori albastre-violacee și cu miros greu (Ballota nigra).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • *Cată (din limba latină catta „pisică”) + sufix -ușă.
    surse: DEX '98 DEX '09

încătușa încătușare încătușat cătușa cătuși

  • 1. A pune cuiva cătușe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: descătușa
    • 1.1. prin extensiune A lega pe cineva cu lanțuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fereca lega (uni; leg) înlănțui antonime: dezlănțui 2 exemple
      exemple
      • Trimise pe Mercur, alergătorul zeilor, ca să puie mîna pe tîlharul de Prometeu, să-l lege cot la cot cu lanțuri și să-l încătușeze pe muntele Caucaz. ISPIRESCU, U. 88.
        surse: DLRLC
      • figurat Formalismul este exprimat în atitudinea superficială și șablon față de muncă, atitudine care încătușează inițiativa. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2880.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți, plutonierul Boiangiu murmură cu un glas răgușit de spaimă. REBREANU, R. II 107.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + cătușă
    surse: DEX '98 DEX '09