2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căsaș [At: VARLAAM, C. 280/2 / Pl: ~i, (2) ~aci / E: casă + -aș cf căsar1] 1-2 sm, a (Om) care este stabilit, cu casă Si: casnic, căsar2, căsător, gospodar, soț. 3 sm (Mpl) Persoane care locuiesc într-o casă (sub autoritatea unui membru de familie).

căsáș, -ă s. Vechĭ. Curtean (Ur.). Rar azĭ. Căsean, cel ce locuĭește într’o casă cu alțiĭ la un loc: se credea că dacă se înoĭesc ferestrele uneĭ case vechĭ, va muri unu din casașĭ (Șez. 36, 32). Om căsătorit, proprietar de casă, gospodar (Let. 2, 22). – Și ca adj. oamenĭ căsașĭ (Let. 2, 33).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂSÁȘ s. v. bărbat, gospodar, soț.

căsaș s. v. BĂRBAT. GOSPODAR. SOȚ.

Intrare: căsaș (adj.)
căsaș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căsaș
  • căsașul
  • căsașu‑
  • căsașă
  • căsașa
plural
  • căsași
  • căsașii
  • căsașe
  • căsașele
genitiv-dativ singular
  • căsaș
  • căsașului
  • căsașe
  • căsașei
plural
  • căsași
  • căsașilor
  • căsașe
  • căsașelor
vocativ singular
plural
Intrare: căsaș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căsaș
  • căsașul
  • căsașu‑
plural
  • căsași
  • căsașii
genitiv-dativ singular
  • căsaș
  • căsașului
plural
  • căsași
  • căsașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)