2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărpănos, ~oa [At: CIOCÂRLAN, LUC. V, 124 / Pl: ~oși, ~oase / E: nct] 1 a (D. lemn) Vânjos. 2-3 smf, a Avar. 4-5 smf, a (Om) rău. 6 a (Fig; d. animale) Care rămâne slab și cu părul zburlit, oricât de bine ar fi hrănit Si: (reg) zărăncit.

CĂRPĂNÓS, -OÁSĂ, cărpănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Depr.) Zgârcit, avar. – Et. nec.

CĂRPĂNÓS, -OÁSĂ, cărpănoși, -oase, adj., s. m. și f. (Depr.) Zgârcit, avar. – Et. nec.

CĂRPĂNÓS, -OÁSĂ, cărpănoși, -oase, adj. Zgîrcit, avar. Moș Alisandru Panțîru primi totuși banii cu plăcere, ca un om strîngător și cărpănos ce se afla. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 6/6. Și-i cuprinde ciuda pe viață, pe meșterul cărpănos, pe sărăcia lor. PAS, Z. I 35. ◊ (Substantivat) Și moș Vasile era un cărpănos ș-un pui de zgîrie-brînză, ca și mătușa Mărioara. CREANGĂ, A. 50.

CĂRPĂNÓS, -OÁSĂ, cărpănoși, -oase, adj., s. m. și f. Zgârcit, avar.

CĂRPĂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival depr. Care este zgârcit; avar. /Orig. nec.

cârpănos a. Mold. sgârcit: moș Vasile era un cărpănos CR. [Formațiune analogică din cârpă (cf. răpănos)].

cărpănós, -oásă adj. (d. carpăn, carpen, pin aluz. la fibrele luĭ, care opun rezistență la tăĭat, ca teĭos d. teĭ. Cp. cu ațos. Est. Fam. Avar pînă în cele maĭ micĭ lucrurĭ. Adv. A te purta cărpănos. V. calic, chirnog, cîrcĭob.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărpănós adj. m., s. m., pl. cărpănóși; f. cărpănoásă, pl. cărpănoáse

cărpănós adj. m., s. m., pl. cărpănóși; f. sg. cărpănoásă, pl. cărpănoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂRPĂNÓS s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

cărpănos s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Cărpănos ≠ darnic, galant, galantom, generos, prodig


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cărpănós, cărpănoásă, cărpănóși, cărpănoáse, adj. (pop.) 1. vânjos (cu referire la lemn). 2. zgârcit, rău, egoist (cu referire la om).

Intrare: cărpănoasă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărpănoa
  • cărpănoasa
plural
  • cărpănoase
  • cărpănoasele
genitiv-dativ singular
  • cărpănoase
  • cărpănoasei
plural
  • cărpănoase
  • cărpănoaselor
vocativ singular
  • cărpănoa
  • cărpănoaso
plural
  • cărpănoaselor
Intrare: cărpănos (adj.)
cărpănos1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărpănos
  • cărpănosul
  • cărpănosu‑
  • cărpănoa
  • cărpănoasa
plural
  • cărpănoși
  • cărpănoșii
  • cărpănoase
  • cărpănoasele
genitiv-dativ singular
  • cărpănos
  • cărpănosului
  • cărpănoase
  • cărpănoasei
plural
  • cărpănoși
  • cărpănoșilor
  • cărpănoase
  • cărpănoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cărpănos, -oasă cărpănoasă cărpănos (2)

  • exemple
    • Moș Alisandru Panțîru primi totuși banii cu plăcere, ca un om strîngător și cărpănos ce se afla. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 6/6.
      surse: DLRLC
    • Și-i cuprinde ciuda pe viață, pe meșterul cărpănos, pe sărăcia lor. PAS, Z. I 35.
      surse: DLRLC
    • Și moș Vasile era un cărpănos ș-un pui de zgîrie-brînză, ca și mătușa Mărioara. CREANGĂ, A. 50.
      surse: DLRLC

etimologie: