3 definiții pentru cărmăcuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRMĂCÚȚ, cărmăcuțe, s. n. Cârlig mic pentru prins cegă. – Carmac + suf. -uț.

CĂRMĂCÚȚ, cărmăcuțe, s. n. Cârlig mic pentru prins cegă. – Carmac + suf. -uț.

cărmăcúț sn [At: ANTIPA, P. 321 / Pl: ~e / E: carmac + -uț] (Pes; mpl) Undiță specială pentru prins cegă Si: (reg) cărmăcele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărmăcúț s. m., pl. cărmăcúți[1]

  1. Corect mai degrabă: cărmăcúț s. n., pl. cărmăcúțe — Octavian Mocanu
Intrare: cărmăcuț
cărmăcuț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărmăcuț
  • cărmăcuțul
  • cărmăcuțu‑
plural
  • cărmăcuțe
  • cărmăcuțele
genitiv-dativ singular
  • cărmăcuț
  • cărmăcuțului
plural
  • cărmăcuțe
  • cărmăcuțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cărmăcuț

  • 1. Cârlig mic pentru prins cegă.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • carmac + sufix -uț.
    surse: DEX '09