2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căríci sm [At: BORZA, D. / Pl: nct / E: nct] (Bot; reg) Calcea câinelui[1] (Caltha palustris).

  1. Toate resursele botanice de pe Internet o denumesc calcea calului. — cata

cărícă1 sf [At: ANON. CAR. / V: car~, ~ígă (pl: ~igi, reg, ~iji), gărígă / Pl: ~íci / E: mg karika (garika)] (Reg) 1 Rotiță. 2 Rotița de care atârnă sforile ițelor. 3 Scripetele sucalei. 4 Rotița de la fus. 5 Roata olarului pe care se așază lutul. 6 (Lpl) Roțile concentrice detașabile de la plită Si: capace. 7 (Îf -igi) Fiecare dintre zalele unui lanț.

cărícă2 sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Grămadă de lucruri.

CĂRICĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Rotiță. Kĕrikĕ. Rotula. AC, 345. Paszerile kedzure . . . ka ceriga. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: cărigă (PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW). Etimologie: magh. karika. Vezi și cărica, căricat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cărícă (căríci), s. f. – Rotiță. Mag. karika (DAR). În Trans.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ace, brice și carice expr. (vulg.) lucruri diverse / de tot felul

lame, brice și carice expr. de toate pentru toți, tot ce vrei și ce nu vrei.

Intrare: cărici
cărici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cărică
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cări
  • cărica
plural
  • cărici
  • căricile
genitiv-dativ singular
  • cărici
  • căricii
plural
  • cărici
  • căricilor
vocativ singular
plural
gărigă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.