3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpriorít sn [At: PAMFILE, J. C. 422 / E: căpriori] (Pop) Căpriorire.

căpriori vt [At: (a. 1810-1837) IORGA, S. D. I, 318 / Pzi: ~résc / E: căprior] A pune căpriori (2) unei case.

CĂPRIORÍ, căprioresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A fixa căpriorii (II 1) la o construcție. [Pr.: -pri-o-] – Din căprior.

CĂPRIORÍ, căprioresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A fixa căpriorii (II 1) la o construcție. [Pr.: -pri-o-] – Din căprior.

CĂPRIORÍ, căprioresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A fixa căpriorii la o construcție. (Absol.) Potriveam gîrliciul, înfigeam două furci, puneam o grindă între ele și căprioream cu bețișoare. GALACTION, O. I 330. – Pronunțat: -pri-o-.

CĂPRIORÍ, căprioresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A fixa căpriorii la o construcție. – Din căprior.

căpriorésc v. tr. Pun căpriorĭ la acoperiș, sprijin pin căpriorĭ (Iov. 160).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpriorí (a ~) (rar) (că-pri-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căpriorésc, imperf. 3 sg. căprioreá; conj. prez. 3 să căprioreáscă

căpriorí vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căpriorésc, imperf. 3 sg. căprioreá; conj. prez. 3 sg. și pl. căprioreáscă

Intrare: căpriorit (part.)
căpriorit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpriorit
  • căprioritul
  • căprioritu‑
  • căpriori
  • căpriorita
plural
  • căprioriți
  • căprioriții
  • căpriorite
  • căprioritele
genitiv-dativ singular
  • căpriorit
  • căprioritului
  • căpriorite
  • căprioritei
plural
  • căprioriți
  • căprioriților
  • căpriorite
  • căprioritelor
vocativ singular
plural
Intrare: căpriorit (s.n.)
căpriorit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpriorit
  • căprioritul
  • căprioritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • căpriorit
  • căprioritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: căpriori
  • silabație: că-pri-o-ri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpriori
  • căpriorire
  • căpriorit
  • căprioritu‑
  • căpriorind
  • căpriorindu‑
singular plural
  • căpriorește
  • căprioriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căprioresc
(să)
  • căprioresc
  • căprioream
  • căpriorii
  • căpriorisem
a II-a (tu)
  • căpriorești
(să)
  • căpriorești
  • căprioreai
  • căprioriși
  • căprioriseși
a III-a (el, ea)
  • căpriorește
(să)
  • căpriorească
  • căpriorea
  • căpriori
  • căpriorise
plural I (noi)
  • căpriorim
(să)
  • căpriorim
  • căprioream
  • căpriorirăm
  • căprioriserăm
  • căpriorisem
a II-a (voi)
  • căprioriți
(să)
  • căprioriți
  • căprioreați
  • căpriorirăți
  • căprioriserăți
  • căprioriseți
a III-a (ei, ele)
  • căprioresc
(să)
  • căpriorească
  • căprioreau
  • căpriori
  • căprioriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căpriori

  • 1. rar A fixa căpriorii la o construcție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Potriveam gîrliciul, înfigeam două furci, puneam o grindă între ele și căprioream cu bețișoare. GALACTION, O. I 330.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • căprior
    surse: DEX '09 DEX '98