3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpărit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: căpări ] (D. nunți, logodne) Arvunit.

căpărit1 sn [At: GR. BĂN. 192 / V: ~rât / Pl: ~uri / E: căpări] (Reg) 1-2 Căpărire (1-2). 3 Logodnă.

căpări vtr [At: JAHRESBER. III, 318 / V: ~rî / Pzi: ~resc / E: căpară] 1 (Complementul este fata) A îndeplini ultimul act de pețire a unei fete, arvunind-o de la părinți. 2-3 (Pan) (A se) logodi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂPĂRÎ vb. v. aconta, arvuni.

Intrare: căpărit
căpărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: căpărit
căpărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpărit
  • căpăritul
  • căpări
  • căpărita
plural
  • căpăriți
  • căpăriții
  • căpărite
  • căpăritele
genitiv-dativ singular
  • căpărit
  • căpăritului
  • căpărite
  • căpăritei
plural
  • căpăriți
  • căpăriților
  • căpărite
  • căpăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: căpări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpări
  • căpărire
  • căpărit
  • căpăritu‑
  • căpărind
  • căpărindu‑
singular plural
  • căpărește
  • căpăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpăresc
(să)
  • căpăresc
  • căpăream
  • căpării
  • căpărisem
a II-a (tu)
  • căpărești
(să)
  • căpărești
  • căpăreai
  • căpăriși
  • căpăriseși
a III-a (el, ea)
  • căpărește
(să)
  • căpărească
  • căpărea
  • căpări
  • căpărise
plural I (noi)
  • căpărim
(să)
  • căpărim
  • căpăream
  • căpărirăm
  • căpăriserăm
  • căpărisem
a II-a (voi)
  • căpăriți
(să)
  • căpăriți
  • căpăreați
  • căpărirăți
  • căpăriserăți
  • căpăriseți
a III-a (ei, ele)
  • căpăresc
(să)
  • căpărească
  • căpăreau
  • căpări
  • căpăriseră
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpărî
  • căpărâre
  • căpărât
  • căpărâtu‑
  • căpărând
  • căpărându‑
singular plural
  • căpărăște
  • căpăraște
  • căpărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpărăsc
(să)
  • căpărăsc
  • căpăram
  • căpărâi
  • căpărâsem
a II-a (tu)
  • căpărăști
(să)
  • căpărăști
  • căpărai
  • căpărâși
  • căpărâseși
a III-a (el, ea)
  • căpărăște
  • căpăraște
(să)
  • căpărască
  • căpăra
  • căpărî
  • căpărâse
plural I (noi)
  • căpărâm
(să)
  • căpărâm
  • căpăram
  • căpărârăm
  • căpărâserăm
  • căpărâsem
a II-a (voi)
  • căpărâți
(să)
  • căpărâți
  • căpărați
  • căpărârăți
  • căpărâserăți
  • căpărâseți
a III-a (ei, ele)
  • căpărăsc
(să)
  • căpărască
  • căpărau
  • căpărâ
  • căpărâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)