2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpări vtr [At: JAHRESBER. III, 318 / V: ~rî / Pzi: ~resc / E: căpară] 1 (Complementul este fata) A îndeplini ultimul act de pețire a unei fete, arvunind-o de la părinți. 2-3 (Pan) (A se) logodi.

căpa sf [At: LB / Pl: ? / E: srb kapara] (Reg) 1 Arvună. 2 (Spc) Arvună pe care o primește fata de la cel cu care se va cununa. 3 (Pan) Logodnă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂPÁRĂ s. v. acont, arvună, avans.

CĂPĂRÎ vb. v. aconta, arvuni.

Intrare: căpări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpări
  • căpărire
  • căpărit
  • căpăritu‑
  • căpărind
  • căpărindu‑
singular plural
  • căpărește
  • căpăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpăresc
(să)
  • căpăresc
  • căpăream
  • căpării
  • căpărisem
a II-a (tu)
  • căpărești
(să)
  • căpărești
  • căpăreai
  • căpăriși
  • căpăriseși
a III-a (el, ea)
  • căpărește
(să)
  • căpărească
  • căpărea
  • căpări
  • căpărise
plural I (noi)
  • căpărim
(să)
  • căpărim
  • căpăream
  • căpărirăm
  • căpăriserăm
  • căpărisem
a II-a (voi)
  • căpăriți
(să)
  • căpăriți
  • căpăreați
  • căpărirăți
  • căpăriserăți
  • căpăriseți
a III-a (ei, ele)
  • căpăresc
(să)
  • căpărească
  • căpăreau
  • căpări
  • căpăriseră
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpărî
  • căpărâre
  • căpărât
  • căpărâtu‑
  • căpărând
  • căpărându‑
singular plural
  • căpărăște
  • căpăraște
  • căpărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpărăsc
(să)
  • căpărăsc
  • căpăram
  • căpărâi
  • căpărâsem
a II-a (tu)
  • căpărăști
(să)
  • căpărăști
  • căpărai
  • căpărâși
  • căpărâseși
a III-a (el, ea)
  • căpărăște
  • căpăraște
(să)
  • căpărască
  • căpăra
  • căpărî
  • căpărâse
plural I (noi)
  • căpărâm
(să)
  • căpărâm
  • căpăram
  • căpărârăm
  • căpărâserăm
  • căpărâsem
a II-a (voi)
  • căpărâți
(să)
  • căpărâți
  • căpărați
  • căpărârăți
  • căpărâserăți
  • căpărâseți
a III-a (ei, ele)
  • căpărăsc
(să)
  • căpărască
  • căpărau
  • căpărâ
  • căpărâseră
Intrare: căpară
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpa
  • căpara
plural
  • căpări
  • căpările
genitiv-dativ singular
  • căpări
  • căpării
plural
  • căpări
  • căpărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)