2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpări vtr [At: JAHRESBER. III, 318 / V: ~rî / Pzi: ~resc / E: căpară] 1 (Complementul este fata) A îndeplini ultimul act de pețire a unei fete, arvunind-o de la părinți. 2-3 (Pan) (A se) logodi.

căpa sf [At: LB / Pl: ? / E: srb kapara] (Reg) 1 Arvună. 2 (Spc) Arvună pe care o primește fata de la cel cu care se va cununa. 3 (Pan) Logodnă.

căpărî vtr vz căpări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂPÁRĂ s. v. acont, arvună, avans.

CĂPĂRÎ vb. v. aconta, arvuni.

căpărî vb. v. ACONTA. ARVUNI.

Intrare: căpări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpări
  • căpărire
  • căpărit
  • căpăritu‑
  • căpărind
  • căpărindu‑
singular plural
  • căpărește
  • căpăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpăresc
(să)
  • căpăresc
  • căpăream
  • căpării
  • căpărisem
a II-a (tu)
  • căpărești
(să)
  • căpărești
  • căpăreai
  • căpăriși
  • căpăriseși
a III-a (el, ea)
  • căpărește
(să)
  • căpărească
  • căpărea
  • căpări
  • căpărise
plural I (noi)
  • căpărim
(să)
  • căpărim
  • căpăream
  • căpărirăm
  • căpăriserăm
  • căpărisem
a II-a (voi)
  • căpăriți
(să)
  • căpăriți
  • căpăreați
  • căpărirăți
  • căpăriserăți
  • căpăriseți
a III-a (ei, ele)
  • căpăresc
(să)
  • căpărească
  • căpăreau
  • căpări
  • căpăriseră
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpărî
  • căpărâre
  • căpărât
  • căpărâtu‑
  • căpărând
  • căpărându‑
singular plural
  • căpărăște
  • căpăraște
  • căpărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpărăsc
(să)
  • căpărăsc
  • căpăram
  • căpărâi
  • căpărâsem
a II-a (tu)
  • căpărăști
(să)
  • căpărăști
  • căpărai
  • căpărâși
  • căpărâseși
a III-a (el, ea)
  • căpărăște
  • căpăraște
(să)
  • căpărască
  • căpăra
  • căpărî
  • căpărâse
plural I (noi)
  • căpărâm
(să)
  • căpărâm
  • căpăram
  • căpărârăm
  • căpărâserăm
  • căpărâsem
a II-a (voi)
  • căpărâți
(să)
  • căpărâți
  • căpărați
  • căpărârăți
  • căpărâserăți
  • căpărâseți
a III-a (ei, ele)
  • căpărăsc
(să)
  • căpărască
  • căpărau
  • căpărâ
  • căpărâseră
Intrare: căpară
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpa
  • căpara
plural
  • căpări
  • căpările
genitiv-dativ singular
  • căpări
  • căpării
plural
  • căpări
  • căpărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)