2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpăra vt [At: LB / Pzi: ~réz / E: mg kaparni] (Trs) 1 A zgâria. 2 (D. vin) A fierbe. 3 (D. sânge) A pulsa. 4 (D. ochi) A scânteia.

căpări vtr [At: JAHRESBER. III, 318 / V: ~rî / Pzi: ~resc / E: căpară] 1 (Complementul este fata) A îndeplini ultimul act de pețire a unei fete, arvunind-o de la părinți. 2-3 (Pan) (A se) logodi.

căpărî vtr vz căpări

2) cápăr, a căpărá v. tr. (ung. kaparni, a scormoni, a jărî, infl. de capăr 1). Zgîriĭ.

1) cápăr, a căpărá v. intr. (lat. cápero, -áre, a se’ncreți, a se posomorî. V. scapăr. Se conj. ca supăr.) Ban. Trans. Ferb, fermentez: mustu capără. Scînteĭez, scapăr. Zvîcnesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂPĂRÁ vb. v. zgâria.

CĂPĂRÎ vb. v. aconta, arvuni.

căpărî vb. v. ACONTA. ARVUNI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

căpărá (-ápăr, -át), vb. – (Trans.) A zgîria. Mag. kaparni (DAR).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căpărá vb. I (înv.; reg.) 1. a zgâria. 2. (despre vin) a fermenta, a fierbe. 3. (despre ochi) scăpăra, a scânteia.

Intrare: căpăra
verb (VT37)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpăra
  • căpărare
  • căpărat
  • căpăratu‑
  • căpărând
  • căpărându‑
singular plural
  • capără
  • căpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • capăr
(să)
  • capăr
  • căpăram
  • căpărai
  • căpărasem
a II-a (tu)
  • caperi
(să)
  • caperi
  • căpărai
  • căpărași
  • căpăraseși
a III-a (el, ea)
  • capără
(să)
  • capere
  • căpăra
  • căpără
  • căpărase
plural I (noi)
  • căpărăm
(să)
  • căpărăm
  • căpăram
  • căpărarăm
  • căpăraserăm
  • căpărasem
a II-a (voi)
  • căpărați
(să)
  • căpărați
  • căpărați
  • căpărarăți
  • căpăraserăți
  • căpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • capără
(să)
  • capere
  • căpărau
  • căpăra
  • căpăraseră
Intrare: căpări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpări
  • căpărire
  • căpărit
  • căpăritu‑
  • căpărind
  • căpărindu‑
singular plural
  • căpărește
  • căpăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpăresc
(să)
  • căpăresc
  • căpăream
  • căpării
  • căpărisem
a II-a (tu)
  • căpărești
(să)
  • căpărești
  • căpăreai
  • căpăriși
  • căpăriseși
a III-a (el, ea)
  • căpărește
(să)
  • căpărească
  • căpărea
  • căpări
  • căpărise
plural I (noi)
  • căpărim
(să)
  • căpărim
  • căpăream
  • căpărirăm
  • căpăriserăm
  • căpărisem
a II-a (voi)
  • căpăriți
(să)
  • căpăriți
  • căpăreați
  • căpărirăți
  • căpăriserăți
  • căpăriseți
a III-a (ei, ele)
  • căpăresc
(să)
  • căpărească
  • căpăreau
  • căpări
  • căpăriseră
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpărî
  • căpărâre
  • căpărât
  • căpărâtu‑
  • căpărând
  • căpărându‑
singular plural
  • căpărăște
  • căpăraște
  • căpărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpărăsc
(să)
  • căpărăsc
  • căpăram
  • căpărâi
  • căpărâsem
a II-a (tu)
  • căpărăști
(să)
  • căpărăști
  • căpărai
  • căpărâși
  • căpărâseși
a III-a (el, ea)
  • căpărăște
  • căpăraște
(să)
  • căpărască
  • căpăra
  • căpărî
  • căpărâse
plural I (noi)
  • căpărâm
(să)
  • căpărâm
  • căpăram
  • căpărârăm
  • căpărâserăm
  • căpărâsem
a II-a (voi)
  • căpărâți
(să)
  • căpărâți
  • căpărați
  • căpărârăți
  • căpărâserăți
  • căpărâseți
a III-a (ei, ele)
  • căpărăsc
(să)
  • căpărască
  • căpărau
  • căpărâ
  • căpărâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)