2 definiții pentru călăci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călăci sns [At: VĂCĂRESCUL, IST. 255 / V: ~laci, câlaci / E: tc kylyg] (Tcî) Insignă a demnității princiare, cu care sultanul investea pe domnitorii români (alături de caftan). corectată

CĂLĂCI s.n. (Mold., TR) Sabie. A: Împăratul dede corona si căftan și călăci. H 17792, 88v; cf. IM 1754, 141r; H 17792, 86r. B: Trimițîndu-i împăratul călăci și caftan. R. POPESCU; cf. IM 1730, 199v. Variante: călîci (R. POPESCU). Etimologie: tc. kılıç.

Intrare: călăci
călăci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.