opțiuni

3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căișórĭ m. pl. Dim. d. caĭ, pl. d. cal. Călușeĭ. V. caruzel.

căișór sm [At: ISPIRESCU, L. 224 / V: căli~ / P: că-i~ / Pl: ~i / E: cal + -ișor] 2 Căluț (1-2). 3 (Lpl) Călușei (11).

călișór sm vz căișor

CĂIȘÓR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2). [Pr.: că-i-] – Cal + suf. -ișor.

CĂIȘÓR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2). [Pr.: că-i-] – Cal + suf. -ișor.

CĂLIȘÓR, căișori, s. m. 1. Căluț. Să ne oprim aici nițel, frate, ca să ne mai odihnim și căișorii. ISPIRESCU, L. 224. Tudorel, de le grăia, Călișor Încăleca, Într-o fugă Se ducea. TEODORESCU, P. P. 679. 2. (Numai la pl.) Călușei (2). Pe la răspîntii și în piețe – căișori, leagăne, panorame. SANDU, D. P. 30.

CĂIȘÓR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căișóri s. m. pl. (sil. că-i-)

căișór (că-i-) s. m., pl. căișóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂIȘÓR s. 1. (ZOOL.) căluț, (rar) călușel. (Un ~ de munte.) 2. v. călușei.

CĂIȘOR s. 1. (ZOOL.) căluț, (rar) călușel. (Un ~ de munte.) 2. (la pl.) călușei (pl.), (livr.) carusel, (pop.) tiribombă. (~ la moși.)

Intrare: căișori
căișori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: căișor
  • silabație: că-i-șor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căișor
  • căișorul
  • căișoru‑
plural
  • căișori
  • căișorii
genitiv-dativ singular
  • căișor
  • căișorului
plural
  • căișori
  • căișorilor
vocativ singular
  • căișorule
plural
  • căișorilor
Intrare: călișor
substantiv masculin (M2.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călișor
  • călișorul
  • călișoru‑
plural
  • căișori
  • căișorii
genitiv-dativ singular
  • călișor
  • călișorului
plural
  • căișori
  • căișorilor
vocativ singular
  • călișorule
  • călișoare
plural
  • căișorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căișor

etimologie:

  • Cal + sufix -ișor.
    surse: DEX '09 DEX '98

călișor

  • surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Să ne oprim aici nițel, frate, ca să ne mai odihnim și căișorii. ISPIRESCU, L. 224.
      surse: DLRLC
    • Tudorel, de le grăia, Călișor Încăleca, Într-o fugă Se ducea. TEODORESCU, P. P. 679.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Pe la răspîntii și în piețe – căișori, leagăne, panorame. SANDU, D. P. 30.
      surse: DLRLC

etimologie: