3 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căișórĭ m. pl. Dim. d. caĭ, pl. d. cal. Călușeĭ. V. caruzel.

CĂIȘÓR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2). [Pr.: că-i-] – Cal + suf. -ișor.

CĂIȘÓR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2). [Pr.: că-i-] – Cal + suf. -ișor.

căișor sm [At: ISPIRESCU, L. 224 / V: căli~ / P: că-i~ / Pl: ~i / E: cal + -ișor] 2 Căluț (1-2). 3 (Lpl) Călușei (11).

CĂLIȘÓR, căișori, s. m. 1. Căluț. Să ne oprim aici nițel, frate, ca să ne mai odihnim și căișorii. ISPIRESCU, L. 224. Tudorel, de le grăia, Călișor Încăleca, Într-o fugă Se ducea. TEODORESCU, P. P. 679. 2. (Numai la pl.) Călușei (2). Pe la răspîntii și în piețecăișori, leagăne, panorame. SANDU, D. P. 30.

CĂIȘÓR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căișóri s. m. pl. (sil. că-i-)

căișor (desp. că-i-) s. m., pl. căișori

căișor (că-i-) s. m., pl. căișori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂIȘÓR s. 1. (ZOOL.) căluț, (rar) călușel. (Un ~ de munte.) 2. v. călușei.

CĂIȘOR s. 1. (ZOOL.) căluț, (rar) călușel. (Un ~ de munte.) 2. (la pl.) călușei (pl.), (livr.) carusel, (pop.) tiribombă. (~ la moși.)

Intrare: căișori
căișori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: căișor
  • silabație: că-i-șor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căișor
  • căișorul
  • căișoru‑
plural
  • căișori
  • căișorii
genitiv-dativ singular
  • căișor
  • căișorului
plural
  • căișori
  • căișorilor
vocativ singular
  • căișorule
plural
  • căișorilor
Intrare: călișor
substantiv masculin (M2.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călișor
  • călișorul
  • călișoru‑
plural
  • căișori
  • căișorii
genitiv-dativ singular
  • călișor
  • călișorului
plural
  • căișori
  • căișorilor
vocativ singular
  • călișorule
  • călișoare
plural
  • căișorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căișor, căișorisubstantiv masculin

etimologie:
  • Cal + sufix -ișor. DEX '09 DEX '98

călișor, căișorisubstantiv masculin

  • 1. Căluț. DLRLC
    sinonime: căluț
    • format_quote Să ne oprim aici nițel, frate, ca să ne mai odihnim și căișorii. ISPIRESCU, L. 224. DLRLC
    • format_quote Tudorel, de le grăia, Călișor Încăleca, Într-o fugă Se ducea. TEODORESCU, P. P. 679. DLRLC
  • sinonime: călușel
    • format_quote Pe la răspîntii și în piețe – căișori, leagăne, panorame. SANDU, D. P. 30. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.