3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căișórĭ m. pl. Dim. d. caĭ, pl. d. cal. Călușeĭ. V. caruzel.

căișór sm [At: ISPIRESCU, L. 224 / V: căli~ / P: că-i~ / Pl: ~i / E: cal + -ișor] 2 Căluț (1-2). 3 (Lpl) Călușei (11).

călișór sm vz căișor

CĂIȘÓR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2). [Pr.: că-i-] – Cal + suf. -ișor.

CĂIȘÓR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2). [Pr.: că-i-] – Cal + suf. -ișor.

CĂLIȘÓR, căișori, s. m. 1. Căluț. Să ne oprim aici nițel, frate, ca să ne mai odihnim și căișorii. ISPIRESCU, L. 224. Tudorel, de le grăia, Călișor Încăleca, Într-o fugă Se ducea. TEODORESCU, P. P. 679. 2. (Numai la pl.) Călușei (2). Pe la răspîntii și în piețecăișori, leagăne, panorame. SANDU, D. P. 30.

CĂIȘÓR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căișóri s. m. pl. (sil. că-i-)

căișór (că-i-) s. m., pl. căișóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂIȘÓR s. 1. (ZOOL.) căluț, (rar) călușel. (Un ~ de munte.) 2. v. călușei.

CĂIȘOR s. 1. (ZOOL.) căluț, (rar) călușel. (Un ~ de munte.) 2. (la pl.) călușei (pl.), (livr.) carusel, (pop.) tiribombă. (~ la moși.)

Intrare: căișori
căișori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: căișor
  • silabație: că-i-șor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căișor
  • căișorul
  • căișoru‑
plural
  • căișori
  • căișorii
genitiv-dativ singular
  • căișor
  • căișorului
plural
  • căișori
  • căișorilor
vocativ singular
  • căișorule
plural
  • căișorilor
Intrare: călișor
substantiv masculin (M2.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călișor
  • călișorul
  • călișoru‑
plural
  • căișori
  • căișorii
genitiv-dativ singular
  • călișor
  • călișorului
plural
  • căișori
  • căișorilor
vocativ singular
  • călișorule
  • călișoare
plural
  • căișorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căișor

etimologie:

  • Cal + sufix -ișor.
    surse: DEX '09 DEX '98

călișor

  • surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Să ne oprim aici nițel, frate, ca să ne mai odihnim și căișorii. ISPIRESCU, L. 224.
      surse: DLRLC
    • Tudorel, de le grăia, Călișor Încăleca, Într-o fugă Se ducea. TEODORESCU, P. P. 679.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Pe la răspîntii și în piețe – căișori, leagăne, panorame. SANDU, D. P. 30.
      surse: DLRLC

etimologie: