3 intrări
11 definiții
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
căișórĭ m. pl. Dim. d. caĭ, pl. d. cal. Călușeĭ. V. caruzel.
CĂIȘÓR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2). [Pr.: că-i-] – Cal + suf. -ișor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂIȘÓR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2). [Pr.: că-i-] – Cal + suf. -ișor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căișor sm [At: ISPIRESCU, L. 224 / V: căli~ / P: că-i~ / Pl: ~i / E: cal + -ișor] 2 Căluț (1-2). 3 (Lpl) Călușei (11).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călișor sm vz căișor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLIȘÓR, căișori, s. m. 1. Căluț. Să ne oprim aici nițel, frate, ca să ne mai odihnim și căișorii. ISPIRESCU, L. 224. Tudorel, de le grăia, Călișor Încăleca, Într-o fugă Se ducea. TEODORESCU, P. P. 679. 2. (Numai la pl.) Călușei (2). Pe la răspîntii și în piețe – căișori, leagăne, panorame. SANDU, D. P. 30.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂIȘÓR, căișori, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. (La pl.) Călușei (2).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căișóri s. m. pl. (sil. că-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căișor (desp. că-i-) s. m., pl. căișori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căișor (că-i-) s. m., pl. căișori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂIȘÓR s. 1. (ZOOL.) căluț, (rar) călușel. (Un ~ de munte.) 2. v. călușei.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂIȘOR s. 1. (ZOOL.) căluț, (rar) călușel. (Un ~ de munte.) 2. (la pl.) călușei (pl.), (livr.) carusel, (pop.) tiribombă. (~ la moși.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: că-i-șor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M2.1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
căișor, căișorisubstantiv masculin
etimologie:
- Cal + sufix -ișor. DEX '09 DEX '98
călișor, căișorisubstantiv masculin
- 1. Căluț. DLRLCsinonime: căluț
- Să ne oprim aici nițel, frate, ca să ne mai odihnim și căișorii. ISPIRESCU, L. 224. DLRLC
- Tudorel, de le grăia, Călișor Încăleca, Într-o fugă Se ducea. TEODORESCU, P. P. 679. DLRLC
-
-
- Pe la răspîntii și în piețe – căișori, leagăne, panorame. SANDU, D. P. 30. DLRLC
-