4 definiții pentru cădință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cădință sf [At: TDRG / Pl: ~țe / E: cădea + -ință] (Înv) Cuviință.

cădínță f., pl. e (d. a se cădea, a se cuveni. V. cadență). Rar. Decență, cuviință. Competență, drept, cădere.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂDÍNȚĂ s. v. cuviință.

Intrare: cădință
cădință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cădință
  • cădința
plural
  • cădințe
  • cădințele
genitiv-dativ singular
  • cădințe
  • cădinței
plural
  • cădințe
  • cădințelor
vocativ singular
plural