4 definiții pentru cădință
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cădință sf [At: TDRG / Pl: ~țe / E: cădea + -ință] (Înv) Cuviință.
cădínță f., pl. e (d. a se cădea, a se cuveni. V. cadență). Rar. Decență, cuviință. Competență, drept, cădere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CĂDÍNȚĂ s. v. cuviință.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cădință s. v. CUVIINȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: cădință
cădință substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||