2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRMUÍRE, cârmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) cârmui. 2. Organ de conducere; guvern, stăpânire. – V. cârmui.

CÂRMUÍRE, cârmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) cârmui. 2. Organ de conducere; guvern, stăpânire. – V. cârmui.

cârmuire sf [At: (a. 1773) GCR II, 87/1 / Pl: ~ri / E: cârmui] 1 (Reg) Conducere a unui vas cu ajutorul cârmei. 2 Conducere. 3 Guvernare. 4 Administrare. 5 (Ccr) Organ de conducere.

CÂRMUÍRE ~i f. 1) v. A CÂRMUI. 2) Organ de conducere al unei întreprinderi sau al unei instituții; direcție; administrație. [Art. cârmuirea; G.-D. cârmuirii; Sil. -mu-i-] /v. a cârmui

cârmuire f. 1. conducere; 2. guvern, administrațiune; 3. odinioară, prefectură de județ.

CÂRMUÍ, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui.

CÂRMUÍ, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui.

cârmuí [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 122/9 / Pzi: ~ésc / E: cârmă + -ui] 1 vt (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. 2-3 vtr A (se) conduce. 4-5 vtr A (se) guverna. 7 vtr A (se) administra.

CÎRMUÍ, cîrmuiesc, vb. IV. Tranz. A conduce, a guverna, a administra. Ești în stare a cîrmui și pe alții. CREANGĂ, P. 185. ◊ Refl. Dreptul... de a-și alege voievozi și de a se cîrmui independent, după legile lor. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Concretizat, cu privire la un vas plutitor) A conduce, a dirija cu ajutorul cîrmei, a cîrmi. Toader pluta-și cîrmuiește. La TDRG.

CÎRMUÍRE, cîrmuiri, s. f. Acțiunea de a cîrmui. 1. Conducere, administrare, guvernare. Asupra cîrmuirii împărăției n-am nimic să-ți zic. ISPIRESCU, L. 41. Împăratul voiește a da cîrmuirea Ardealului lui Basta. BĂLCESCU, O. II 270. 2. (Concretizat) Organ de conducere, guvern, stă- pînire. Silise cîrmuirea pe școlarii din țară să poarte opinci. PAS, Z. I 112.

A CÂRMUÍ ~iésc tranz. (state, popoare, instituții etc.) A dirija, stând la cârmă; a guverna. /cârma + suf. ~ui

cârmuì v. 1. a ținea cârma; 2. fig. a conduce, a stăpâni (o țară), a administra (un județ).

cîrmuĭésc v. tr. (d. cîrmă. V. cîrmesc, ocîrmuĭesc). Țin cîrma, conduc. Fig. Guvernez, conduc, administrez.

cîrmuíre f. Acțiunea de a ținea cîrma. Fig. Guvernare. Vechĭ. Prefectură de județ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârmuíre s. f., g.-d. art. cârmuírii; pl. cârmuíri

cârmuíre s. f., g.-d. art. cârmuírii; pl. cârmuíri

cârmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiésc, imperf. 3 sg. cârmuiá; conj. prez. 3 să cârmuiáscă

cârmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiésc, imperf. 3 sg. cârmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârmuiáscă

cîrmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cîrmuiesc, conj. cîrmuiască)

cârmuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRMUÍRE s. 1. v. conducere. 2. v. domnie. 3. v. administrație. 4. v. stăpânire.

CÂRMUÍ vb. v. cârmi, coti, vira.

arată toate definițiile

Intrare: cârmuire
cârmuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmuire
  • cârmuirea
plural
  • cârmuiri
  • cârmuirile
genitiv-dativ singular
  • cârmuiri
  • cârmuirii
plural
  • cârmuiri
  • cârmuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cârmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârmui
  • cârmuire
  • cârmuit
  • cârmuitu‑
  • cârmuind
  • cârmuindu‑
singular plural
  • cârmuiește
  • cârmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârmuiesc
(să)
  • cârmuiesc
  • cârmuiam
  • cârmuii
  • cârmuisem
a II-a (tu)
  • cârmuiești
(să)
  • cârmuiești
  • cârmuiai
  • cârmuiși
  • cârmuiseși
a III-a (el, ea)
  • cârmuiește
(să)
  • cârmuiască
  • cârmuia
  • cârmui
  • cârmuise
plural I (noi)
  • cârmuim
(să)
  • cârmuim
  • cârmuiam
  • cârmuirăm
  • cârmuiserăm
  • cârmuisem
a II-a (voi)
  • cârmuiți
(să)
  • cârmuiți
  • cârmuiați
  • cârmuirăți
  • cârmuiserăți
  • cârmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cârmuiesc
(să)
  • cârmuiască
  • cârmuiau
  • cârmui
  • cârmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârmuire

etimologie:

  • vezi cârmui
    surse: DEX '98 DEX '09

cârmui

etimologie:

  • Cârmă + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09