2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârmaciu m. 1. cel ce ține și știe a ținea cârma unei corăbii; 2. fig. conducător.

carmac sn [At: DAMÉ, T. / V: sf, câr~, cârmaci / Pl: ~ace / E: rs кармак] Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată din mai multe șiruri de cârlige mari, așezate în apă la diferite adâncimi.

cârmáci2 sm [At: COD. VOR. 85/14 / V: căr~, ~áș, (înv) (3-6) ~áce sf / Pl: ~ / E: bg кармак] 1 Persoană (sportiv) care manevrează cârma unei ambarcații Si: pilot. 2 (Iuz; spc) Plutașul care conduce o coloană de plute, considerat cel mai destoinic Si: (iuz) dălcăuș, plutaș, vătaf. 3 (Fig) Conducător. 4 (Fig) Guvernator. 5 (Fig) Administrator. 6 Berbec mare, oaie sau miel cu clopot, care merge în fruntea turmei. 7 Pisc de sanie.

cârmáci1 sn[1] vz carmac corectată

  1. În original: sm, dar sensul și indicația de la varianta principală infirmă genul masculin. — gall

CARMÁC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată dintr-un șir de cârlige mari din oțel, așezate în apă la diferite adâncimi. – Din rus. karmak.

CÂRMÁCI, cârmaci, s. m. 1. Persoană, sportiv care manevrează cârma unei ambarcațiuni, a unei nave. 2. Fig. Cârmuitor, conducător. – Din bg. kărmač.

CARMÁC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată din mai multe șiruri de cârlige mari așezate în apă la diferite adâncimi. – Din rus. karmak.

CÂRMÁCI, cârmaci, s. m. 1. Persoană, sportiv care manevrează cârma unei ambarcații, a unei nave. 2. Fig. Cârmuitor, conducător. – Din bg. kărmač.

CARMÁC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit, constînd din mai multe șiruri de cîrlige mari de fier, de forma undiței, care, așezate în apă la diferite adîncimi, prind fără nadă peștele. Trebuia să trecem în mare spre locurile unde pescarii își aveau rețelele de carmace pentru pescuitul morunului și nisetrului. SADOVEANU, O. A. II 196.

CÎRMÁCI, cîrmaci, s. m. 1. Persoană care manevrează cîrma unui vas plutitor; pilot. 2. Fig. (Învechit) Persoană care conduce; cîrmuitor, guvernator. Mai multe daruri trebui un bun cîrmaci să aibă. NEGRUZZI, S. II 192.

CARMÁC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, constând din mai multe șiruri de cârlige mari. – Rus karmak.

CARMÁC ~ce n. pop. Unealtă de pescuit fără nadă, alcătuită din mai multe șiruri de cârlige mari, pentru pescuitul la diferite adâncimi. /<rus. karmak

CÂRMÁCI ~ m. 1) Persoană care stă la cârma unei nave; timonier. 2) fig. v. CÂRMUITOR. /<bulg. kărmaț

carmac n. Mold. undiță mare ce se așează în curmezișul cursului apei: morunul se pescuește cu carmace. [Rus. KORMAKŬ, momeală de undiță].

carmác și cîrmác n., pl. e (cp. cu turc. karmak, cîrlig mare, și cu rus. kormák, nadă, mîncarea din undiță). Dun. Mare pripon compus din cîrlige unse (ca să nu ruginească) și fără nadă și cu care se prind peștiĭ ganoizĭ (din familia morunuluĭ). V. peremet și daidon.

cîrmácĭ m., pl. tot așa (d. cîrmă saŭ bg. kŭrmač; vsl. kŭrmĭčĭčĭ). Pilot, timonier, acela care îndreaptă corabia. (La plută, cîrmacĭu stă la partea din ainte). – Fem. cîrmace, pl. tot așa. V. dălcăuc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carmác s. n., pl. carmáce

arată toate definițiile

Intrare: carmac
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carmac
  • carmacul
  • carmacu‑
plural
  • carmace
  • carmacele
genitiv-dativ singular
  • carmac
  • carmacului
plural
  • carmace
  • carmacelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carma
  • carmaca
plural
  • carmace
  • carmacele
genitiv-dativ singular
  • carmace
  • carmacei
plural
  • carmace
  • carmacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmac
  • cârmacul
  • cârmacu‑
plural
  • cârmace
  • cârmacele
genitiv-dativ singular
  • cârmac
  • cârmacului
plural
  • cârmace
  • cârmacelor
vocativ singular
plural
cârmaci2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmaci
  • cârmaciul
  • cârmaciu‑
plural
  • cârmace
  • cârmacele
genitiv-dativ singular
  • cârmaci
  • cârmaciului
plural
  • cârmace
  • cârmacelor
vocativ singular
plural
Intrare: cârmaci
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmaci
  • cârmaciul
  • cârmaciu‑
plural
  • cârmaci
  • cârmacii
genitiv-dativ singular
  • cârmaci
  • cârmaciului
plural
  • cârmaci
  • cârmacilor
vocativ singular
  • cârmaciule
  • cârmace
plural
  • cârmacilor
substantiv masculin (M71)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmaciu
  • cârmaciul
plural
  • cârmaci
  • cârmacii
genitiv-dativ singular
  • cârmaciu
  • cârmaciului
plural
  • cârmaci
  • cârmacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carmac carmacă cârmac cârmaci

  • 1. Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată dintr-un șir de cârlige mari din oțel, așezate în apă la diferite adâncimi.
    surse: DEX '09 DLRLC MDA2 NODEX sinonime: parcea un exemplu
    exemple
    • Trebuia să trecem în mare spre locurile unde pescarii își aveau rețelele de carmace pentru pescuitul morunului și nisetrului. SADOVEANU, O. A. II 196.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba rusă karmak (кapмaк)
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM MDA2 NODEX

cârmaci cârmaciu

etimologie: