CÂRMÂZ s. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe în formă de bobițe mici roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie colorantă roșie, extrasă din fructele de cârmâz (1) sau din gogoșile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kırmız.

cârmâz [At: (a. 1681) HEM 2066 / V: carmuză sf, cărmăz, căr~, cărmuz, ~mus, ~muz, (înv) a~, ~mez, chermes / Pl: nct / E: tc kirmiz] 1 sms (Ent; înv) Insectă originară din Mexic, care trăiește pe o specie de stejar și a cărei femelă depune pe acest arbore gogoși rotunde și roșii (Coccinilla). 2 sm (Bot) Plantă erbacee cu flori mici, de culoare alb spre roz, cu fructe în formă de bobițe mici roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca americana). 3 sm (Bot) Hurmuz (Symphoricarpus albus). 4 sn (Șîs chermes mineral) Preparat chimic de antimoniu, întrebuințat în medicină. 5 sn Substanță colorantă roșie extrasă din fructele de cârmâz (2) sau din gogoșile de cârmâz (1) Si: carmin. 6 sn (Îrg) Sirop preparat din cârmâz (2).

CÂRMÂZ s. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe în formă de bobițe mici roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie colorantă roșie, extrasă din fructele de cârmâz (1) sau din gogoșile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kirmız.

CÂRMÂZ¹ ~i m. Plantă erbacee cu flori albe-roz și fructe roșii sau negre folosite drept colorant. /<turc. kirmiz

CÂRMÂZ² ~uri n. Colorant roșu extras din gogoșile de coșenilă, folosit în medicină, în parfumerie etc.; carmin. /<turc. kirmiz

cârmâz n. coșenilă și sămânța din care se face o coloare roșie foarte vie. [Turc. KYRMYZ].

carmuză sf vz cârmâz

cărmăz sm vz cârmâz

cărmâz sm vz cârmâz

cărmuz sm vz cârmâz

cârmez sm vz cârmâz

cârmus sm vz cârmâz

cârmuz sm vz cârmâz

chermes sms vz cârmâz

CÎRMÎZ (1, 2) s. m., (3) s. n. (Popular) 1. Plantă erbacee cu rădăcina foarte groasă, cu flori mici albe- roz, ale cărei fructe, în formă de bobițe roșii sau negre, servesc drept colorant (Pliytolacca decandra); rumeioară. 2. (Învechit) Insectă parazită care trăiește pe o specie de stejar și din ale cărei gogoși rotunde se extrage o vopsea roșie; coșenilă. 3. Materie colorantă roșie obținută din bobițele plantei descrise mai sus, sau din coșenilă; carmin. E-e-e... spuse Cocor an ridicîndu-se. Ian arată-ți mînile, cucoană... cu ce drept mănînci mămăligă pe lumea asta? Arată-ți mîniie... văd că ți-ai băgat unghiile în cîrmîz, ți le-ai boit. CAMILAR, TEM. 267. ◊ (Adjectival) Gidea șterse repede fierul cu postav cîrmîz și-i cercetă de-aproape ascuțișul. SADOVEANU, Z. C. 174. – Variantă: (3) cîrmuz (VLAHUȚĂ, N. 147) s. n.

CÎRMUZ s. n. v. cîrmîz.

cîrmîz m. (turc. kyrmyz, d. ar. kermazi, kirmĭzi, care vine d. scr. krmi-ja, produs de vermĭ, ngr. kremézi, it. cherrmisino, carmesino, chérmisi, crémisi, fr. cramoisi, kermès. V. carmajin). Un fel de cocinilă, (coccus ilicis și coccus polónicus), care trăĭește ca parazit pe un fel de stejar verde din regiunile Mediteraneĭ și a căruĭ femelă face, pe frunzele, ramurile și trunchĭu acestuĭ copac, niște bobițe roșiĭ care daŭ un roș foarte frumos. S. n., pl. urĭ. Aceste bobițe (care se vînd supt numele de carmin). Cirmîz vegetal, rumeoară. – Și cîrmuz (Mold. sud).

cîrmúz, V. cîrmîz.

!cârmâz² (insectă; plantă) s. m., pl. cârmâzi

cârmâz¹ (colorant, sirop) s. n.

cârmâz² (colorant, sirop) s. n.

cârmâz¹ (insectă, plantă) s. m.

cârmâz (insectă, plantă) s. m.

cârmâz (colorant, sirop) s. n.

CÂRMÂZ s. 1. (BOT.; Phytolacca decandra și americana) (reg.) rumeioară. 2. v. coșenilă. 3. v. carmin.

CÎRMÎZ s. 1. (BOT.; Phytolacca decandra și americana) (reg.) rumeioară. 2. (ENTOM.; Coccus cacti) coșenilă. 3. carmin. (~ este un colorant roșu.)

cîrmîz s. m. – 1. Coșenilă (Coccus ilicis). – 2. Plantă (Phytolacca decandra). – 3. Materie colorantă roșie. – Mr. cîrmeze, megl. chirmiz. Tc. kirmiz, din arab. al-qirmiz (sp. alquermes, quermes), cf. Roesler 597; Șeineanu, II, 91; Lokotsch 1291; Ronzevalle 129; cf. ngr. ϰρεμέζι, alb. kërmës, bg. kŭrmuz. – Der. cîrmîziu (var. cîrmiziu, hermeziu), adj. (roșu-viu, stacojiu), din tc. kirmizi, cf. sp. carmesi, fr. cramoisi, it. carmasino (› mag. karmazsin, de unde, în Trans., carmajin, cărmăjin, s. n. „piele stacojie”). Der. neol. carmin, s. m., din fr. carmin.

CÎRMÎZ subst. < tc. kyrmyz < arab. kermez „stacojiu”. I. 1. Cîrmăzan/ul și -a b., frecv. în Muscel (Mus); – mold. (16 A II 84). 2. Cont. cu Cămîrzan: Cîrmîrzănescul, Lupe și Crămărzan (16 A I 225; 17 A I 143). II. Prin met. Cămărzan < *Cîrmăzan: 1. Cămărzan (Bîr III; RI II 143; 17 A V 301); -a, fam., Mar. și Satu Mare (Drăg. p. 278). 2. Cămîrzan (Dm; Tut), frecv. în nordul Ardealului. 3. Scurtat prob. Mărzănescul, Voicu (BCI XI 53). 4. Camarzinești în 1468, Comorzinești în 1485, azi, „prin metateză, Cărmăzinești” s. (Drăg 278), prin a doua met. se revine la prototip. 5. Comîrzan D., mold. act. 6. Comorzana s. (Mar). 7. Cf. Cîmrezea b. (16 B III 87).

PHYTOLACCA L., CÎRMÎZ, fam. Phytolacaceae. Gen originar din regiuni tropicale și subtropicale, cca 34 specii, erbacee, anuale sau perene, rădăcină pivotantă, groasă, tulpini drepte. Frunze groase, nervate. Flori cu numeroase stamine și carpele. Fructe, bace.