2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârlionțat, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 40 / P: ~li-on~ / Pl: ~ați, ~e / E: cârlionța] 1 (D. păr) Cu cârlionți Si: buclat, (pop) încârlionțit. 2 (D. oameni) Care are părul buclat.

CÂRLIONȚÁT, -Ă, cârlionțați, -te, adj. (Despre păr) Cu cârlionți; buclat; (despre oameni) care are părul buclat. [Pr.: -li-on-] – V. cârlionța.

CÂRLIONȚÁT, -Ă, cârlionțați, -te, adj. (Despre păr) Cu cârlionți; buclat; (despre oameni) care are părul buclat. [Pr.: -li-on-] – V. cârlionța.

cârlionța vtr [At: PANN, ap. TDRG / P: ~li-on~ / Pzi: ez / E: cârlionț] 1-2 (D. păr, fire etc.) A (se) face cârlionți (1) Si: a (se) încreți, (pop), a (se) încârliga, a (se) încârlionța.

CÂRLIONȚÁ, cârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cârlionți, inele. [Pr.: -li-on-] – Din cârlionț.

CÂRLIONȚÁ, cârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cârlionți, inele. [Pr.: -li-on-] – Din cârlionț.

CÎRLIONȚÁ, cîrlionțez, vb. I. Tranz. A face cîrlionți sau zulufi; a încreți părul în inele. V. ondula, bucla. – Pronunțat: -li-on-. – Variantă: încîrlionțá vb. I.

CÎRLIONȚÁT, -Ă, cîrlionțați, -te, adj. (Despre păr) Făcut cîrlionți; în zulufi, buclat. Avea dinții strălucitori de albi și... părul scurt, cîrlionțat. DUMITRIU, N. 235. Doi copilași cu chica ciuf, cîrlionțată. DELAVRANCEA, S. 40. – Pronunțat: -li-on-.

ÎNCÎRLIONȚÁ vb. I v. cîrlionța.

A SE CÂRLIONȚÁ se ~eáză intranz. A se răsuci în inele; a se face cârlionți; a se ondula; a se încreți; a se bucla. [Sil. -li-on-] /Din cârlionț

A CÂRLIONȚÁ ~éz tranz. A face să se cârlionțeze; a ondula. [Sil. -li-on-] /Din cârlionț

cîrlionțéz v. tr. (d. cîrlionț). Fac în formă de cîrlionț: a cîrlionța păru, patine cîrlionțate. – Și scîrl- și încîrl-.

încîrlionțéz, V. cîrlionțez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârlionțá (a ~) (-li-on-) vb., ind. prez. 3 cârlionțeáză

cârlionțá vb. (sil. -li-on-), ind. prez. 1 sg. cârlionțéz, 3 sg. și pl. cârlionțeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRLIONȚÁT adj. v. ondulat.

CÂRLIONȚÁ vb. v. ondula.

CÎRLIONȚA vb. a (se) bucla, a (se) inela, a (se) încreți, a (se) ondula, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrlionți. (Și-a ~ părul.)

CÎRLIONȚAT adj. buclat, creț, inelat, încrețit, ondulat, (rar) zulufat, (prin Olt. și Munt.) scîrlionțat, (prin Olt.) scîrcior. (Păr ~.)

Intrare: cârlionțat
cârlionțat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârlionțat
  • cârlionțatul
  • cârlionțatu‑
  • cârlionța
  • cârlionțata
plural
  • cârlionțați
  • cârlionțații
  • cârlionțate
  • cârlionțatele
genitiv-dativ singular
  • cârlionțat
  • cârlionțatului
  • cârlionțate
  • cârlionțatei
plural
  • cârlionțați
  • cârlionțaților
  • cârlionțate
  • cârlionțatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cârlionța
  • silabație: câr-li-on-ța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârlionța
  • cârlionțare
  • cârlionțat
  • cârlionțatu‑
  • cârlionțând
  • cârlionțându‑
singular plural
  • cârlionțea
  • cârlionțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârlionțez
(să)
  • cârlionțez
  • cârlionțam
  • cârlionțai
  • cârlionțasem
a II-a (tu)
  • cârlionțezi
(să)
  • cârlionțezi
  • cârlionțai
  • cârlionțași
  • cârlionțaseși
a III-a (el, ea)
  • cârlionțea
(să)
  • cârlionțeze
  • cârlionța
  • cârlionță
  • cârlionțase
plural I (noi)
  • cârlionțăm
(să)
  • cârlionțăm
  • cârlionțam
  • cârlionțarăm
  • cârlionțaserăm
  • cârlionțasem
a II-a (voi)
  • cârlionțați
(să)
  • cârlionțați
  • cârlionțați
  • cârlionțarăți
  • cârlionțaserăți
  • cârlionțaseți
a III-a (ei, ele)
  • cârlionțea
(să)
  • cârlionțeze
  • cârlionțau
  • cârlionța
  • cârlionțaseră
  • silabație: -li-on-ța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încârlionța
  • ‑ncârlionța
  • încârlionțare
  • ‑ncârlionțare
  • încârlionțat
  • ‑ncârlionțat
  • încârlionțatu‑
  • ‑ncârlionțatu‑
  • încârlionțând
  • ‑ncârlionțând
  • încârlionțându‑
  • ‑ncârlionțându‑
singular plural
  • încârlionțea
  • ‑ncârlionțea
  • încârlionțați
  • ‑ncârlionțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încârlionțez
  • ‑ncârlionțez
(să)
  • încârlionțez
  • ‑ncârlionțez
  • încârlionțam
  • ‑ncârlionțam
  • încârlionțai
  • ‑ncârlionțai
  • încârlionțasem
  • ‑ncârlionțasem
a II-a (tu)
  • încârlionțezi
  • ‑ncârlionțezi
(să)
  • încârlionțezi
  • ‑ncârlionțezi
  • încârlionțai
  • ‑ncârlionțai
  • încârlionțași
  • ‑ncârlionțași
  • încârlionțaseși
  • ‑ncârlionțaseși
a III-a (el, ea)
  • încârlionțea
  • ‑ncârlionțea
(să)
  • încârlionțeze
  • ‑ncârlionțeze
  • încârlionța
  • ‑ncârlionța
  • încârlionță
  • ‑ncârlionță
  • încârlionțase
  • ‑ncârlionțase
plural I (noi)
  • încârlionțăm
  • ‑ncârlionțăm
(să)
  • încârlionțăm
  • ‑ncârlionțăm
  • încârlionțam
  • ‑ncârlionțam
  • încârlionțarăm
  • ‑ncârlionțarăm
  • încârlionțaserăm
  • ‑ncârlionțaserăm
  • încârlionțasem
  • ‑ncârlionțasem
a II-a (voi)
  • încârlionțați
  • ‑ncârlionțați
(să)
  • încârlionțați
  • ‑ncârlionțați
  • încârlionțați
  • ‑ncârlionțați
  • încârlionțarăți
  • ‑ncârlionțarăți
  • încârlionțaserăți
  • ‑ncârlionțaserăți
  • încârlionțaseți
  • ‑ncârlionțaseți
a III-a (ei, ele)
  • încârlionțea
  • ‑ncârlionțea
(să)
  • încârlionțeze
  • ‑ncârlionțeze
  • încârlionțau
  • ‑ncârlionțau
  • încârlionța
  • ‑ncârlionța
  • încârlionțaseră
  • ‑ncârlionțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârlionțat

  • 1. (Despre păr) Cu cârlionți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: buclat ondulat 2 exemple
    exemple
    • Avea dinții strălucitori de albi și... părul scurt, cîrlionțat. DUMITRIU, N. 235.
      surse: DLRLC
    • Doi copilași cu chica ciuf, cîrlionțată. DELAVRANCEA, S. 40.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) Care are părul buclat.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi cârlionța
    surse: DEX '98 DEX '09

cârlionța încârlionța

etimologie:

  • cârlionț
    surse: DEX '98 DEX '09