3 definiții pentru cârlăior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârlăiór, ~oa smf [At: H XI, 184 / V: căr~ / Pl: ~i, ~oare / E: cârlan + -ior] 1-6 Cârlan (1-3) (tânăr) Si: cârlănaș (1-6), cârlănuț (1-6).

CÂRLĂIÓR, -OÁRĂ, cârlăiori, -oare, s. m. și f. (Reg.) Diminutiv al lui cârlan.

CÎRLĂIÓR, -OÁRĂ, cîrlăiori, -oare, s. m. și f. (Munt.) Diminutiv al lui cîrlan (2); mînz sau mînză (pînă la 3 ani). Iorgu Iorgovan, Fecior de wnocan, Pe cal, pe cîrlan, Cîrlăior d-un an. ȘEZ. 1 113. Cîrlăioară brează Pe munte nechează (Suveica). ȘEZ. VII 124.

Intrare: cârlăior
cârlăior substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârlăior
  • cârlăiorul
  • cârlăioru‑
plural
  • cârlăiori
  • cârlăiorii
genitiv-dativ singular
  • cârlăior
  • cârlăiorului
plural
  • cârlăiori
  • cârlăiorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârlăior, -oară cârlăioară cârlăior

  • 1. regional Diminutiv al lui cârlan; mânz sau mânză (până la 3 ani).
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Iorgu Iorgovan, Fecior de mocan, Pe cal, pe cîrlan, Cîrlăior d-un an. ȘEZ. 1 113.
      surse: DLRLC
    • Cîrlăioară brează Pe munte nechează (Suveica). ȘEZ. VII 124.
      surse: DLRLC

etimologie: