12 definiții pentru cârjaliu cârgealâu cârjăliu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRJALÍU, cârjalii, s. m. (Înv.) Hoț, tâlhar (care făcea parte dintr-o bandă). – Din tc. kirgali.

CÂRJALÍU, cârjalii, s. m. (Înv.) Hoț, tâlhar (care făcea parte dintr-o bandă). – Din tc. kirgali.

cârjaliu sm [At: DIONISIE, C. 198 / V: ~geal~[1], ~jăl~ / Pl: ~ii / E: tc kirçali] 1 (Ist) Tâlhar turc care făcea parte din trupele disciplinate de rebelul Pazvanoglu, din a doua jumătate a sec. al XIX-lea Si: (înv) pasvantliu, pasvangiu. 2 (Îvr) Om viteaz. 3 (Înv) Tâlhar dintr-o bandă. 4 (Nob; prin apropiere de „cârjă”) Om neputincios.

  1. Prescurtarea ~geal~ indică cârgealiu, dar cuvântul-titlu consemnat este cârgealâu. — Ladislau Strifler

cârjaliu m. tâlhar: de mă găsia, mă hăcuia cârjaliul AL. [V. Cârjalii].

cârgealâu sm vz cârjaliu

cârjăliu sm vz cârjaliu

CÎRJALÍU, cîrjalii, s. m. (învechit) Persoană fără teamă și fără rușine; hoțoman, tîlhar. Așteaptă, cirjaliule, că eu îți sînt popa de-acu. ALECSANDRI, T. 636. Să mă amenințe el c-o vini în casa me... Hoțu, ieniceru, cîrjaliul ALECSANDRI, T. I 321.

Cârjalii m. pl. cete de tâlhari turci, disciplinate militărește de Pazvantoglu, cari năvăliră în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în țările învecinate (Serbia, Bulgaria și Oltenia), prădând și tiranizând pe locuitori; ei au dispărut abia la începutul secolului al XIX-lea.

cîrjalíŭ și (maĭ rar) cîrcealíŭ m. (turc. kyrğali, o localitate a Rumeliiĭ locuită de un trib de Turcĭ tîlharĭ). Vechĭ. Tîlhar Turc din ceĭ disciplinațĭ de Pazvantoglu și care, de la 1797 pînă la 1802, aŭ jăfuit Bulgaria, Serbia și Oltenia. Azĭ. Fig. Tîlhar, hoțoman. V. pazvangiŭ, manaf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârjalíu (înv.) s. m., art. cârjalíul; pl. cârjalíi, art. cârjalíii (-li-ii)

cârjalíu s. m., art. cârjalíul; pl. cârjalíi, art. cârjalíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRJALÍU s. (IST., MIL.) (înv.) manaf. (~iii trăiau din jaf.)

CÎRJALIU s. (IST., MIL.) (înv.) manaf. (~liii trăiau din jaf.)

Intrare: cârjaliu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârjaliu
  • cârjaliul
  • cârjaliu‑
plural
  • cârjalii
  • cârjaliii
genitiv-dativ singular
  • cârjaliu
  • cârjaliului
plural
  • cârjalii
  • cârjaliilor
vocativ singular
  • cârjaliule
plural
  • cârjaliilor
substantiv masculin (M72)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârgealâu
  • cârgealâul
plural
  • cârgeălâi
  • cârgeălâii
genitiv-dativ singular
  • cârgealâu
  • cârgealâului
plural
  • cârgeălâi
  • cârgeălâilor
vocativ singular
  • cârgealâule
plural
  • cârgeălâilor
cârjăliu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârjaliu cârgealâu cârjăliu

  • 1. învechit Hoț, tâlhar (care făcea parte dintr-o bandă).
    exemple
    • Așteaptă, cîrjaliule, că eu îți sînt popa de-acu. ALECSANDRI, T. 636.
      surse: DLRLC
    • Să mă amenințe el c-o vini în casa me... Hoțu, ieniceru, cîrjaliu! ALECSANDRI, T. I 321.
      surse: DLRLC

etimologie: