O definiție pentru cârjal


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrjál (-li), s. m.1. Soldat turc din oastea pașei rebel Pasvan Oglu. – 2. Canibal. – Var. cîrjaliu. Tc. kirzali, kircali (Șeineanu, II, 90; Meyer 125), cf. rus. kirdžali, introdus de Puškin, pe care îl auzise în Basar. (Vasmer, I, 560). – Der. cîrjalicesc, adj. (barbar, inuman).

Intrare: cârjal
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârjal
  • cârjalul
  • cârjalu‑
plural
  • cârjali
  • cârjalii
genitiv-dativ singular
  • cârjal
  • cârjalului
plural
  • cârjali
  • cârjalilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)